De la Memorie şi cunoaştere locală
Vasile Pârvan : efigia cărturarului, ediţia a II-a/Alexandru Zub. – Iaşi : Junimea, 400 p. ISBN 973-37-0653-1
Volumul se deschide cu câteva precizări pe care autorul le face privind această ediţie a biografiei lui Vasile Pârvan. Fără să fie o ediţie revizuită sau adăugită, aşa cum acesta subliniază, monografia se prezintă în forma celei dedicate lui Vasile Pârvan în 1974 (Cuvânt înainte la o nouă ediţie). În ansamblu, aceste pagini prezintă motivaţia acestui demers şi istoria sa.
Paginile următoare (În loc de prefaţă), creionează succint aspecte care constituie argumente în favoarea cercetării şi explicitează limitele şi perspectiva acesteia. Astfel, aşa cum subliniază şi autorul, cartea nu este de fapt biografia sau exegeza amplă privind personalitatea istoricului, filosofului sau animatorului Vasile Pârvan, ci doar o primă „încercare de a-l prezenta mai larg în contextul social-politic şi cultural al epocii”. Astfel, referirile la personalitatea sa vizează nu atât arheologul, epigrafistul, preistoricianul, filosoful, cât rolul său în dezvoltarea culturii româneşti.
Primul capitol (A prima infantia gravis), conturează portretul părinţilor şi se concentrează asupra perioadei studiilor primare şi secundare ale lui Vasile Pârvan. În capitolul „Un tânăr extraordinar” îl regăsim pe Pârvan ca student, cu „silinţe cărturăreşti”, preocupat în mod deosebit de formarea sa ca istoric cu o largă viziune asupra domeniului. Următorul capitol este dedicat Începuturilor publicistice.
Capitolul Pe drumul clasicizării, prezintă perioada studiilor de specializare la Jena şi Berlin, dar şi prima călătorie în Italia, legată mai ales de planurile de cercetare ale tânărului istoric. Paginile următoare redau aspiraţiile, preocupările, dar şi eforturile sale de desăvârşire ca profesionist, dar şi ca om (Binecuvântate ceasuri de griji şi întristare). Fără ca acestea să constituie singura sursă de griji, meditaţia asupra realităţilor social-politice şi culturale ale ţării, nu mai puţin un motiv de teamă pentru destinul ţării, după cum sublinia Al. Zub, l-au determinat să adere şi să se implice în mişcarea de înnoire care se prefigura.
Această implicare, concretizată încă din perioada studiilor prin manifestări publice (conferinţe, articole) îl relevă preocupat mai ales de problemele culturii naţionale („Acţiune, acţiune, iată pentru ce trăim!”). Desăvârşirea specializării sale profesionale, s-a încheiat, cum era şi firesc, cu susţinerea tezei de doctorat, subiect al unui capitol distinct în volum, intitulat Magna cum Laude. Atracţia pe care au exercitat-o asupra lui Pârvan pictura, muzica, teatrul, literatura, arta în general, meditaţia şi gândurile sale estetice sunt surprinse în capitolul Euforia şi tristeţile artei. Înainte de întoarcerea în ţară, Vasile Pârvan a încheiat lucrarea Marcus Aurelius Verus Caesar şi L. Aurelius Commodus.
Capitolul Marcus Aurelius sau sentimentul social, este construit astfel în jurul acesteia, surprinzând istoria ei, idei dar şi ecouri. Într-o a doua parte a acestui capitol este prezentat contextul în care Vasile Pârvan ajunge la catedra de istorie veche a Universităţii Bucureşti, după vacantarea acesteia prin decesul lui Gr. Tocilescu, şi după campania defăimătoare orchestrată de D.N. Burileanu împotriva sa.
Ajuns la Universitatea din Bucureşti, conştient de necesitatea creării unui corp de specialişti, a unei şcoli arheologice, a unui seminar istoric care să deprindă cercetătorii cu metodele de lucru, a unui institut de istorie care să adune forţele de cercetare din domeniu în jurul unui program, a unei reviste istorice de specialitate, a început demersurile în această direcţie prin crearea unei biblioteci de specialitate şi prin iniţierea unui seminar de nivelul celor din Apusul Europei.
Alături de aceste demersuri, capitolul Aproape totul din nou se opreşte asupra lucrării sale Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman, un istoric al cercetării, cu unele evaluări de natură istoriografică.
Capitolul Curriculum, trece în revistă momente importante ale carierei lui Vasile Pârvan [profesor agregat la Universitatea din Bucureşti (13 mai 1910) şi la sfârşitul aceluiaşi an director al Muzeului Naţional de Antichităţi, asociat al lui G.M. Murgoci în întemeierea Institutului de studii sud-estst-europene (10 noiembrie 1913)], contribuţiile sale istoriografice prin care şi-a câştigat prestigiului şi recunoaşterea ca specialist nu numai în ţară, dar şi în străinătate.
Activitatea ştiinţifică intensă nu l-a împiedicat să recepteze frământările timpului său, să-şi expună opiniile, fiind prezent în presă, la întruniri publice şi conferinţe („Intangibilitatea scrosanctă a idealului naţional”). Primirea lui Vasile Pârvan în Academia Română, discursul rostit cu acest prilej (28mai/10iunie 1914), analiza discursului ca şi a activităţii sale în cadrul Academiei, constituie subiectul capitolului Academia militans. Campaniile arheologice pe care le-a organizat şi condus, studiile elaborate pe baza acestora, aspiraţia sa de a înfiinţa un institut de antichităţi, planul său de a crea o şcoală de arheologie, implicarea în formarea unor generaţii de specialişti în domeniu, sunt prezentate în capitolele O vastă anchetă subterană şi Collegium Archaeologicum Dacoromanum.
Capitolul Bastonul de pelerin, îl prezintă pe Vasile Pârvan ca iniţiator şi apoi director al Şcolii Române din Roma (1921-1927). Cu o bogată activitate, istoricul a fost neobosit în a stabili contacte cu lumea ştiinţifică italiană, dar şi din alte metropole europene şi chiar din afara Europei. Meditaţiile lui Pârvan pe marginea disciplinei istorice, al rostului istoriei, condiţiei istoricului, le regăsim conturate în capitolul Condiţia istoricului. Spirit neobosit, Vasile Pârvan s-a implicat în dezbaterea marilor probleme cu privire la organizarea culturii, a ctitorit instituţii, atent în special la impusionarea şi organizarea cercetărilor istorice. Această latură a personalităţii şi activităţii sale este invocată şi conturată în ultimul capitol, intitulat sugestiv Datoria vieţii noastre.
Textul este susţinut de un consistent aparat critic. Volumul mai conţine un rezumat amplu în limba franceză, indice şi fotografii.
