De la Memorie şi cunoaştere locală
Versiunea de la data 25 iunie 2018 10:23 (modifică) Ghizela (Talk | contribuţii) (→Bibliografie) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea de la data 25 iunie 2018 10:24 (modifică) (anulează) Ghizela (Talk | contribuţii) Diferenţa următoare → |
||
(2 intermediate revisions not shown.) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
- | + | __TOC__ | |
- | + | ||
==Date biografice== | ==Date biografice== | ||
Linia 17: | Linia 16: | ||
A fost membru al Societății Române de Gastroenterologie (1960), Uniunii Medicale Balcanice (1973), Societății Europene Mediteraneene de Gastroenterologie (1974), Academiei de Științe din New York (1975), Societății Franceze de Gastroenterologie (1990), Academiei de Științe Medicale (1991), al International Gastrosurgery Club (1991), a Societății Italiene de Gastroenetrologie (1992). | A fost membru al Societății Române de Gastroenterologie (1960), Uniunii Medicale Balcanice (1973), Societății Europene Mediteraneene de Gastroenterologie (1974), Academiei de Științe din New York (1975), Societății Franceze de Gastroenterologie (1990), Academiei de Științe Medicale (1991), al International Gastrosurgery Club (1991), a Societății Italiene de Gastroenetrologie (1992). | ||
- | I s-au decernat numeroase premii și distincții: ''Medalia Muncii'' (1965), premiile ''V. Babeș'' (1984), ''Gh. Marinescu'' (1987), ''Iuliu Hațieganu'' (1995) ale Academiei Române, a fost desemnat ''Cetățean de onoare'' al Municipiului Cluj-Napoca. | + | I s-au decernat numeroase premii și distincții: ''Medalia Muncii'' (1965), premiile ''V. Babeș'' (1984), ''Gh. Marinescu'' (1987), ''Iuliu Hațieganu'' (1995) ale Academiei Române, a fost desemnat ''Cetățean de onoare'' al Municipiului Cluj-Napoca. |
==Lucrări publicate ca autor și coautor (selectiv)== | ==Lucrări publicate ca autor și coautor (selectiv)== |
Versiunea de la data 25 iunie 2018 10:24
Cuprins |
Date biografice
n. 17 mart. 1929, Tulburea, jud. Gorj. Medic. Pictor. Eseist. A fost coautor al invențiilor: aparat de biopsie intestinală (1961) și metodă de determinare a exudației albuminei I-131 intragastric și intraintestinal (1967).
A studiat în comuna natală, apoi la Colegiul Național Carol I din Craiova și în cele din urmă la Facultatea de Medicină a IMF Cluj. A beneficiat de o bursă OMS în Italia, în anul 1970. A susținut în anul 1965 doctoratul în Medicină cu teza Contribuții la problema enteropatiilor cronice nespecifice. În anul 1973 a obținut titlul de doctor docent.
După absolvirea facultății cu diplomă de merit, a fost repartizat ca medic la circumscripția Saraslău, apoi la Câmpulung pe Tisa și mai târziu ca medic consultant interne la Spitalul din Sighet. În anul 1955 a ocupat un post de asistent la Catedra de Anatomie Umană a IMF. În urma unui concurs a fost admis la specializare în boli interne la Clinica Medicală III și cu titlul de medic specialist a fost repartizat în anul 1963 la Policlinica din Turda. În anul 1964 a revenit la IMF, fiind încadrat la Clinica Medicală III și urcând treptele ierarhiei univesitare de la asistent, șef de lucrări 1966, conferențiar 1972, la șef de clinică în anul 1976 și profesor din 1978.
Ca șef de clinică s-a preocupat de perfecționarea circuitelor funcționale în activitatea spitalicească, extinzând serviciul de urgență și stabilind relații strânse cu medicii din teritoriul arondat. În această perioadă s-a dat în funcție secția II a clinicii, a luat ființă Laboratorul de ecografie. În activitatea de cercetare au fost proiectate programe de importanță majoră.
Se pot delimita două etape importante în activitatea de cercetător ştiinţific a medicului Dumitru Dumitrașcu: până în 1976, s-a ocupat mai ales de patologia intestinală; după 1976, aria preocupărilor sale a cuprins majoritatea domeniilor hepato-gastroenterologiei. Între concepţiile sale inovatoare, trebuie menţionată suferinţa intestinului subţire ca urmare a enterocolitelor acute, ceea ce astăzi se numeşte intestin iritabil postinfecţios. O altă contribuţie a fost recunoaşterea potenţialului evolutiv al hepatitei cronice persistente. Sub aspect metodologic, contribuţiile profesorului Dumitraşcu au fost reprezentate de explorarea morfologică a intestinului subţire (mai ales brevetarea unei sonde de biopsie jejunală); explorarea radiologică a intestinului; explorarea malabsorbţiei prin teste de explorare a exsudaţiei proteinice, a activităţii enzimatice intestinale, a populării bacteriene intestinale etc. De menţionat sunt şi preocupările pentru evaluarea mecanismelor imunde din întreţinerea leziunilor inflamatorii intestinale. Cercetările desfășurate și-au găsit finalitatea în 20 de tratate și monografii tipărite în calitate de autor și coautor, trei dintre publicații fiind premiate de Academia Română: Intoleranţe şi agresiuni alimentare (Premiul Victor Babeş, 1984); Gastroenterologie preventivă (Premiul Gheorghe Marinescu, 1987); Urgenţe gastroenterologice (Premiul Iuliu Haţieganu, 1995).
Dumitru Dumitrașcu a fost o prezență constantă încă de la începutul deceniului 7 al sec. XX în paginile unor reviste ca Steaua, Tribuna, Forum, prin articole cu tematică dominantă din domeniul filosofiei științei și al umanismului (aproximativ 150 de articole). Studiile și articolele eseu au apărut grupate în mai multe monografii. A fost un creator și în domeniul picturii, fiind unul din fondatorii manifestărilor Salonul de iarnă al medicilor, începând din 1966 și coordonând activitatea acestuia până în anul 2009. A participat la expoziții colective și a avut patru expoziții personale. În anul 1990, cu înființarea Asociației medicilor plasticieni, a fost ales în funcția de președinte al acesteia. În anul 2008, a apărut albumul monografic Dumitru Dumitrașcu – pictură.
A fost membru al Societății Române de Gastroenterologie (1960), Uniunii Medicale Balcanice (1973), Societății Europene Mediteraneene de Gastroenterologie (1974), Academiei de Științe din New York (1975), Societății Franceze de Gastroenterologie (1990), Academiei de Științe Medicale (1991), al International Gastrosurgery Club (1991), a Societății Italiene de Gastroenetrologie (1992).
I s-au decernat numeroase premii și distincții: Medalia Muncii (1965), premiile V. Babeș (1984), Gh. Marinescu (1987), Iuliu Hațieganu (1995) ale Academiei Române, a fost desemnat Cetățean de onoare al Municipiului Cluj-Napoca.
Lucrări publicate ca autor și coautor (selectiv)
Lucrări științifice
Sindromul malabsorbației (1967); Enterocolita cronică (1970); Medicină internă, 2 vol. (1971, 1973); Exerciții de terapie medicală, 2 vol. (1973, 1977); Patologie biochimică I (1974); Radiologia clinică a intestinului (1977); Reabilitarea bolnavilor digestivi (1978); Curs de boli digestive, 2 vol. (1981); Clinică medicală (1983); Patologia clinică a acizilor biliari (1983); Intoleranță și agresiuni alimentare (1984); Medicină internă, 2 vol. (1985, 1986); Gastroenterologie preventivă (1987); Cancerul gastric (1988); Litiaza biliară (1989); Patologie digestivă funcțională (1991); Gastroenterologie – teste și actualități (1992); Diareea cronică (1993); Urgențe gastroenterologice (1995); Gastritele (1996).
Lucrări literare
Trepte spre ştiinţă (1974); Probleme de etică şi deontologie medicală (1978); Inscripţii-aforisme (1989); Triumful lui Icar-eseuri de autoformare (1994); Labirintul artei-convorbiri de atelier (1998); Fascinaţia artei –eseuri şi cronici plastice (1999); Eminescu, Iorga, Eliade – ridicarea spre sine (2000); Memorii afective, volum de amintiri (2002); Medicina între miracol şi dezamăgire (două ediţii, 1986 şi 2009).
Bibliografie
- Facultatea de Medicină, școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500-2000). Scurt istoric/Florea Marin. – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2004, p.396-398. ISBN 973-686-622-X
- Medici-scriitori români. Mic dicționar/Mihail Mihailide. – București: Viața Medicală Românească, 2001, p.115. ISBN 973-9320-76-7
- Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat/Dan Fornade. – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p.195-196. ISBN 978-973-133-101