De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 25 iunie 2018 10:52 (modifică) Ghizela (Talk | contribuţii) (Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== n. 26 aug. 1898, Ohaba, Făgăraș - d. 15 mart. 1976, Cluj-Napoca. '''Medic.''''''Considerat fondator al învățământului de boli infecțioase din Clu...) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea de la data 25 iunie 2018 10:53 (modifică) (anulează) Ghizela (Talk | contribuţii) (→Date biografice) Diferenţa următoare → |
||
| (2 intermediate revisions not shown.) | |||
| Linia 2: | Linia 2: | ||
| ==Date biografice== | ==Date biografice== | ||
| - | n. 26 aug. 1898, Ohaba, Făgăraș - d. 15 mart. 1976, Cluj-Napoca. '''Medic. | + | n. 26 aug. 1898, Ohaba, Făgăraș - d. 15 mart. 1976, Cluj-Napoca. '''Medic. Considerat fondator al învățământului de boli infecțioase din Cluj.''' A obținut fonduri și a clădit după concepția sa Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca (construcția s-a realizat în anii 1968-1970 și a fost dată în folosință pe 1 noiembrie 1970). |
| A urmat școala primară în comuna natală, iar liceul la Făgăraș. Studiile universitare le-a început la București, la Facultatea de Medicină (1918), de unde s-a transferat la Facultatea de Medicină din Cluj (1924). S-a specializat la Paris, la Clinica prof. Marcel Labbé (1925). Și-a susținut doctoratul în Medicină și Chirurgie cu teza ''Insulina''. În anul 1929 a devenit doctor docent în Boli de nutriție, iar în anul 1931 medic primar de boli infecțioase. | A urmat școala primară în comuna natală, iar liceul la Făgăraș. Studiile universitare le-a început la București, la Facultatea de Medicină (1918), de unde s-a transferat la Facultatea de Medicină din Cluj (1924). S-a specializat la Paris, la Clinica prof. Marcel Labbé (1925). Și-a susținut doctoratul în Medicină și Chirurgie cu teza ''Insulina''. În anul 1929 a devenit doctor docent în Boli de nutriție, iar în anul 1931 medic primar de boli infecțioase. | ||
| Linia 21: | Linia 21: | ||
| #''Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat''/Dan Fornade. – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p.217. ISBN 978-973-133-101 | #''Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat''/Dan Fornade. – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p.217. ISBN 978-973-133-101 | ||
| <br> | <br> | ||
| - | [[Categorie | + | [[Categorie:Cluj]] |
| - | [[Categorie | + | [[Categorie:Personalități locale]] |
Versiunea de la data 25 iunie 2018 10:53
Cuprins |
Date biografice
n. 26 aug. 1898, Ohaba, Făgăraș - d. 15 mart. 1976, Cluj-Napoca. Medic. Considerat fondator al învățământului de boli infecțioase din Cluj. A obținut fonduri și a clădit după concepția sa Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca (construcția s-a realizat în anii 1968-1970 și a fost dată în folosință pe 1 noiembrie 1970).
A urmat școala primară în comuna natală, iar liceul la Făgăraș. Studiile universitare le-a început la București, la Facultatea de Medicină (1918), de unde s-a transferat la Facultatea de Medicină din Cluj (1924). S-a specializat la Paris, la Clinica prof. Marcel Labbé (1925). Și-a susținut doctoratul în Medicină și Chirurgie cu teza Insulina. În anul 1929 a devenit doctor docent în Boli de nutriție, iar în anul 1931 medic primar de boli infecțioase.
Ascensiunea în cariera didactică a început-o în anul 1922, ca preparator bugetar la Institutul de Fiziologie din Cluj, apoi la Clinica Medicală I, asistent (1928), șef de lucrări la Clinica de Boli Contagioase (1937), conferențiar și șef de disciplină la Clinica de Boli Infecțioase (1939), profesor (1945). În anul 1926 conducea laboratorul de analize la Clinica Medicală I din Cluj, în 1931 conducea Spitalul Epidemic din Cluj în calitate de medic primar provizoriu, în 1948 a devenit decan al Facultății de Igienă înființată și la Cluj, iar în 1950 era șef al Clinicii de Boli Contagioase.
Preocupările sale de cercetare au vizat hepatita virală acută, neuroinfecțiile, infecțiile streptococice și stafilococice, gripa. A introdus metode moderne de diagnostic ale diferitelor boli infecțioase. A înființat primul laborator din România pentru studiul metabolismului bazal. A elaborat peste 565 de lucrări, din care 375 au fost publicate în țară și străinătate. A fost redactor al revistei Clujul medical (1957), președinte al colegiului de redacție al revistei Ardealul medical (1941-1948).
A fost membru al Societății de Biologie din Paris, a Societății Științelor Medicale din Cluj (secretar – general 1933-1938, vicepreședinte (1938-1948), președinte al secției de Patologie Infecțioasă a Uniunii Societăților Științelor Medicale din Cluj (1948-1968) .
În anul 1964 a fost decorat cu Ordinul Muncii cls. I.
Lucrări publicate (selectiv)
Tratat elementar de semiologie și patologie medicală (colab. 1939); Boli infecțioase – pentru uzul personalului auxiliar și marele public (manual, 1945); Curs de patologie infecțioasă (manual, ed. 1951, 1952); Transfuzia de sânge în bolile infecțioase (colab. 1952); Boli infecțioase, vol.II (colab., ed. 1960, 1964, 1967, 1971); Meningitele în practica medicală (colab., 1964); Septicemiile (colab. 1976).
Bibliografie
- Facultatea de Medicină, școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500-2000). Scurt istoric/Florea Marin. – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2004, p.428-430. ISBN 973-686-622-X
- Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat/Dan Fornade. – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p.217. ISBN 978-973-133-101
