De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 16 decembrie 2022 07:30 (modifică) IoanT (Talk | contribuţii) (→Bibliografie) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea de la data 16 decembrie 2022 07:33 (modifică) (anulează) IoanT (Talk | contribuţii) (→Opera) Diferenţa următoare → |
||
| Linia 10: | Linia 10: | ||
| ==Opera== | ==Opera== | ||
| - | Viața lui Alexandru Macedonski, 1965 | + | # ""Viața lui Alexandru Macedonski"", 1965 |
| - | Opera lui Alexandru Macedonski, 1967 | + | #""Opera lui Alexandru Macedonski"", 1967 |
| Introducere în critica literară, 1968, ediția a II-a revăzută, 2007[7] | Introducere în critica literară, 1968, ediția a II-a revăzută, 2007[7] | ||
| Modern, modernism, modernitate, 1969 | Modern, modernism, modernitate, 1969 | ||
Versiunea de la data 16 decembrie 2022 07:33
Cuprins |
Date biografice
Născut la 5 septembrie 1921, Iași – decedat la 17 martie 2005, Cluj. Cunoscut eseist, critic, istoric și teoretician literar român al secolului al XX-lea, laureat al premiului Herder. Studii secundare la Iași, la Liceul Militar, apoi la Liceul Internat (1938) și Seminarul Pedagogic (1941). Studii filologice la Universitatea din Iași (1941-1943) și cea din București (1943-1945), la cea din urmă susținându-și teza de doctorat cu titlul Viața lui Alexandru Macedonski (1947). Obține o bursă de studii la Universitatea din Geneva (Elveția). Din 1947, Adrian Marino devine asistent al lui George Călinescu, dar nu pentru mult timp, pentru că este îndepărtat de la catedră, sub acuzația de activitate politică țărănistă. A fost arestat și închis în mai multe închisori comuniste, fiind eliberat abia în 1957, pentru doar trei luni, pentru că este arestat din nou și deportat în Câmpia Bărăganului, unde rămâne cu domiciliu forțat încă șase ani. După 14 ani de întrerupere totală a activității intelectuale, Adrian Marino revine în centrul criticii literare românești, cu o abordare radical diferită de cea a fostului său mentor, George Călinescu, adept al romanțării faptelor și al vieții marilor scriitori. Astfel, primul volum publicat al lui Adrian Marino apare târziu, în 1966, prin publicarea tezei de doctorat, dar substanțial revizuită. Primele două cărți, dedicate vieții și operei lui Alexandru Macedonski sunt adevărate replici la cele două volume ale lui George Călinescu, despre Viața lui Mihai Eminescu și Opera lui Mihai Eminescu, fiind scrise cu rigoare critică și analitică, doar pe bază de documente. În același timp, Adrian Marino are o bogată activitate publicistică, colaborând intens la numeroase reviste literare și de cultură, înființând și conducând revista „Cahiers roumains d’études littéraires” (1973-1980). Scrie articole și eseuri pentru „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, Tribuna”, „Tribune de Genève, „Baroque”, „Les gendres littéraires”, „New Literary History”, etc. Participă la zeci de conferințe în țară și străinătate, reprezentând România la congresele Asociației Internaționale de Literatură Comparată. Un element biografic inedit este faptul că, după revenirea din Bărăgan, Adrian Marino a semnat câteva articole din revista „Lumea” cu numele M. Adrian, fără a folosi prea mult acest posibil pseudonim literar. Numeroase lucrări îi apar și în străinătate, fiind criticul literar român cel mai tradus în limbi de largă circulație internațională. Notorietatea și anvergura sa intelectuală sunt răsplătite în 1985 cu un valoros Premiu Herder. Scrie o biografie despre ideea de literatură, care reprezintă prima enciclopedie literară completă din România. După 1989, Adrian Marino încearcă o apropiere timidă de activitatea politică românească, fiind cooptat în Senatul Fundației „Alianța Civică”, dar fără continuitate. Mai târziu, după moartea sa din 2005, a fost acuzat pe nedrept de colaborare cu fosta Securitate a regimului comunist român. Premii Premiul „B.P.Hașdeu” al Academiei Române (1976) Premiul „Herder” (1985) Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1969, 1981, 1991, 1994) Afilieri Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR)
Opera
- ""Viața lui Alexandru Macedonski"", 1965
- ""Opera lui Alexandru Macedonski"", 1967
Introducere în critica literară, 1968, ediția a II-a revăzută, 2007[7] Modern, modernism, modernitate, 1969 Dicționar de idei literare, I, 1973 Hermeneutica lui Mircea Eliade, 1980 L'hermeneutique de Mircea Eliade, Paris, 1980 Etiemble ou le comparatisme militant, Paris, 1982 Comparatisme et théorie de la littérature, Paris, 1988 Biografia ideii de literatură, vol. I-VII, 1992-2003 Evadări în lumea liberă, 1993 Pentru Europa, 1995, ediția a II-a, revăzută și întregită, 2005 Cenzura în România, 2000 În dialog cu Sorin Antohi, 2001 Libertate și cenzură în România. Începuturi, 2005 Viața unui om singur, 2010 În afara acestora, a publicat peste 1.000 de articole și studii de estetică, teorie și critică literară, în limba română, engleză, franceză sau germană, în zeci de reviste românești și străine, având o contribuție imensă la dezvoltarea unei critici literare serioase, documentate, riguroase, care să poată fi apreciată drept știință.
Bibliografie
- Viața, opera și activitatea lui Adrian Marino: cercetare bibliografică și de referință / Florina Ilis (coord.). – Cluj-Napoca: Editura Argonaut, 2010, p. IX-XIV, ISBN 978-973-109-164-8.
- Personalități clujene (1800-2007) : dicționar ilustrat / Dan Fornade. – Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2007, p. 342-343. ISBN ISBN 973-35-0414-9
- Clujeni ai secolului 20: dicționar esențial. –Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2000, p. 192-193. ISBN 974-686-102-3
- https://historia.ro/sectiune/portret/adrian-marino-un-munte-de-carte-izolat-de-romanii-568098.html/ consultat la 22 noi. 2022.
