De la Memorie şi cunoaştere locală
Versiunea de la data 7 octombrie 2008 09:50 (modifică) Ica (Talk | contribuţii) (→Galerie de imagini) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea curentă (21 iulie 2016 10:20) (modifică) (anulează) Simona (Talk | contribuţii) (→Istoricul monumentului) |
||
(7 intermediate revisions not shown.) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
== Istoricul monumentului == | == Istoricul monumentului == | ||
- | În 1893, [[Consiliul Local al Clujului]] a anunţat concurs de proiecte pentru statuie şi dintre cele şapte proiecte, în mai 1894, a fost ales proiectul lui | + | În 1893, [[Consiliul Local al Clujului]] a anunţat concurs de proiecte pentru statuie şi dintre cele şapte proiecte, în '''mai 1894''', a fost ales proiectul lui '''Fadrusz János'''. Pentru premiul de 4 000 de forinţi şi-au prezentat proiectele 6 artişti: Bezerédi Gyula, Köllő Miklós, Tóth András, clujeanul Vastagh György, Rina József şi Fadrusz. Localnicii se aşteptau ca Vastagh György să fie câştigătorul. În primăvara lui 1894, o comisie, având ca preşedinte pe primarul Albach, l-a desemnat câştigător Fadrusz. |
Pentru acoperirea cheltuielilor s-a organizat o colectă largă. | Pentru acoperirea cheltuielilor s-a organizat o colectă largă. | ||
- | Statuia trebuia terminată în 1896, dar datorită unor piedici, în 30 septembrie 1896 s-a pus doar piatra de temelie. Soclul a fost proiectat de | + | Statuia trebuia terminată în 1896, dar datorită unor piedici, în '''30 septembrie 1896''' s-a pus doar piatra de temelie. Soclul a fost proiectat de '''Pákei Lajos'''. Descoperirea festivă a statuii a avut loc în '''12 octombrie 1902'''. Grupul statuar, amplasat în [[Piaţa Unirii]], a devenit simbol al Clujului. |
== Descrierea monumentului == | == Descrierea monumentului == | ||
Linia 11: | Linia 11: | ||
Soclul grupului statuar reproduce un bastion al cetăţii pe zidul căruia se află [[statuia ecvestră a regelui Matei Corvin]]. Acesta primeşte omagiul celor mai importanţi dregători ai săi. În cazul tuturor statuilor ecvestre din lume, cel puţin un picior al calului este ridicat. Unicitatea operei lui Fadrusz este dată de faptul că toate cele patru picioare ale calului ating pământul. Publicul era doritor să afle pe cine înfăţişau statuile. La masa festivă organizată după dezvelirea statuii, profesorul Szádeczky Lajos, le-a numit. În partea stângă, stând faţă în faţă cu statuia se ridică silueta căruntă a lui [[Blasiu Magyar]] (Balázs Magyar), călit în lupte, comandantul de oşti îndrăgit de rege. Lângă el este înfăţişat vărul său [[Pavel Chinezu]] (Kinizsi Pál) comandantul învingător al turcilor, comite de Timiş. În partea dreaptă, [[Ştefan Zápolya]] (Zápolya altfel Szapolyai István), nadorul (al doilea om în stat) Ungariei, bunicul viitorului rege al Ungariei, [[Szapolyai]] (Zápolyai) János. Şi în fine [[Ştefan Báthory]] (Báthory István) voievod ardelean, personaj despre care se spune că este un autoportret al sculptorului. În mâinile lor se află steagurile german, turc, moldovean şi ceh, obţinute în luptă. | Soclul grupului statuar reproduce un bastion al cetăţii pe zidul căruia se află [[statuia ecvestră a regelui Matei Corvin]]. Acesta primeşte omagiul celor mai importanţi dregători ai săi. În cazul tuturor statuilor ecvestre din lume, cel puţin un picior al calului este ridicat. Unicitatea operei lui Fadrusz este dată de faptul că toate cele patru picioare ale calului ating pământul. Publicul era doritor să afle pe cine înfăţişau statuile. La masa festivă organizată după dezvelirea statuii, profesorul Szádeczky Lajos, le-a numit. În partea stângă, stând faţă în faţă cu statuia se ridică silueta căruntă a lui [[Blasiu Magyar]] (Balázs Magyar), călit în lupte, comandantul de oşti îndrăgit de rege. Lângă el este înfăţişat vărul său [[Pavel Chinezu]] (Kinizsi Pál) comandantul învingător al turcilor, comite de Timiş. În partea dreaptă, [[Ştefan Zápolya]] (Zápolya altfel Szapolyai István), nadorul (al doilea om în stat) Ungariei, bunicul viitorului rege al Ungariei, [[Szapolyai]] (Zápolyai) János. Şi în fine [[Ştefan Báthory]] (Báthory István) voievod ardelean, personaj despre care se spune că este un autoportret al sculptorului. În mâinile lor se află steagurile german, turc, moldovean şi ceh, obţinute în luptă. | ||
- | O copie micşorată a statuii a fost prezentată la Expoziţia Mondială de la Paris, în 1901, fiind medaliată cu aur. | + | O copie micşorată a statuii a fost prezentată la '''Expoziţia Mondială de la Paris''', în 1901, fiind medaliată cu aur. |
+ | |||
== Galerie de imagini == | == Galerie de imagini == | ||
<gallery> | <gallery> | ||
Image:1902-Soclu-Statuii-lui-Matei-Corvin.jpg|Soclul Statuii lui Matei Corvin 1902 | Image:1902-Soclu-Statuii-lui-Matei-Corvin.jpg|Soclul Statuii lui Matei Corvin 1902 | ||
- | Image:Dezvelirea-Statuii-lui-Matei-Corvin_2|Dezvelirea Statuii lui Matei Corvin 1902 | + | Image:Dezvelirea-Statuii-lui-Matei-Corvin_2.jpg|Dezvelirea Statuii lui Matei Corvin 1902 |
Image:1902-Dezvelirea-Statuii-lui-Matei-Corvin.jpg|Dezvelirea Statuii lui Matei Corvin 1902 | Image:1902-Dezvelirea-Statuii-lui-Matei-Corvin.jpg|Dezvelirea Statuii lui Matei Corvin 1902 | ||
</gallery> | </gallery> | ||
Linia 25: | Linia 26: | ||
== Bibliografie == | == Bibliografie == | ||
- | #''Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben''/Gaal György .- Kolozsvár : Polis Könyvkiadó, 2007, p.35-37. | + | #''[[Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben]]''/[[Gaal György]] .- Kolozsvár : Polis Könyvkiadó, 2007, p.35-37. ISBN 978-973-8341-85-2 |
- | #''Kolozsvári séták''/Deák Árpád .- Kolozsvár : Stúdium Könyvkiadó, 2004, p.27. | + | #''Kolozsvári séták''/Deák Árpád .- Kolozsvár : Stúdium Könyvkiadó, 2004, p.27. ISBN 973-643-072-3 |
- | #''Köbe irt Kolozvár. Emléktáblák, feliratok, cimerek''/Lövy Dániel, Demeter V. János, Asztalos Lajos .- Kolozsvár : Nis Kiadó, 1996, p.58, 207-208. | + | #''Köbe irt Kolozvár. Emléktáblák, feliratok, cimerek''/Lövy Dániel, Demeter V. János, Asztalos Lajos .- Kolozsvár : Nis Kiadó, 1996, p.58, 207-208. |
- | #''Povestea „oraşului-comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale''/Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.76-78. | + | #''[[Povestea „Oraşului –comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi Monumentelor sale|Povestea „oraşului-comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale]]''/Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.76-78. ISBN 973-9279-74-0 |
<br> | <br> | ||
[[Categorie:Cluj]] | [[Categorie:Cluj]] | ||
[[Categorie:Monumente istorice]] | [[Categorie:Monumente istorice]] |
Versiunea curentă
Cuprins |
[modifică] Istoricul monumentului
În 1893, Consiliul Local al Clujului a anunţat concurs de proiecte pentru statuie şi dintre cele şapte proiecte, în mai 1894, a fost ales proiectul lui Fadrusz János. Pentru premiul de 4 000 de forinţi şi-au prezentat proiectele 6 artişti: Bezerédi Gyula, Köllő Miklós, Tóth András, clujeanul Vastagh György, Rina József şi Fadrusz. Localnicii se aşteptau ca Vastagh György să fie câştigătorul. În primăvara lui 1894, o comisie, având ca preşedinte pe primarul Albach, l-a desemnat câştigător Fadrusz.
Pentru acoperirea cheltuielilor s-a organizat o colectă largă.
Statuia trebuia terminată în 1896, dar datorită unor piedici, în 30 septembrie 1896 s-a pus doar piatra de temelie. Soclul a fost proiectat de Pákei Lajos. Descoperirea festivă a statuii a avut loc în 12 octombrie 1902. Grupul statuar, amplasat în Piaţa Unirii, a devenit simbol al Clujului.
[modifică] Descrierea monumentului
Soclul grupului statuar reproduce un bastion al cetăţii pe zidul căruia se află statuia ecvestră a regelui Matei Corvin. Acesta primeşte omagiul celor mai importanţi dregători ai săi. În cazul tuturor statuilor ecvestre din lume, cel puţin un picior al calului este ridicat. Unicitatea operei lui Fadrusz este dată de faptul că toate cele patru picioare ale calului ating pământul. Publicul era doritor să afle pe cine înfăţişau statuile. La masa festivă organizată după dezvelirea statuii, profesorul Szádeczky Lajos, le-a numit. În partea stângă, stând faţă în faţă cu statuia se ridică silueta căruntă a lui Blasiu Magyar (Balázs Magyar), călit în lupte, comandantul de oşti îndrăgit de rege. Lângă el este înfăţişat vărul său Pavel Chinezu (Kinizsi Pál) comandantul învingător al turcilor, comite de Timiş. În partea dreaptă, Ştefan Zápolya (Zápolya altfel Szapolyai István), nadorul (al doilea om în stat) Ungariei, bunicul viitorului rege al Ungariei, Szapolyai (Zápolyai) János. Şi în fine Ştefan Báthory (Báthory István) voievod ardelean, personaj despre care se spune că este un autoportret al sculptorului. În mâinile lor se află steagurile german, turc, moldovean şi ceh, obţinute în luptă.
O copie micşorată a statuii a fost prezentată la Expoziţia Mondială de la Paris, în 1901, fiind medaliată cu aur.
[modifică] Galerie de imagini
[modifică] Bibliografie
- Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben/Gaal György .- Kolozsvár : Polis Könyvkiadó, 2007, p.35-37. ISBN 978-973-8341-85-2
- Kolozsvári séták/Deák Árpád .- Kolozsvár : Stúdium Könyvkiadó, 2004, p.27. ISBN 973-643-072-3
- Köbe irt Kolozvár. Emléktáblák, feliratok, cimerek/Lövy Dániel, Demeter V. János, Asztalos Lajos .- Kolozsvár : Nis Kiadó, 1996, p.58, 207-208.
- Povestea „oraşului-comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale/Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.76-78. ISBN 973-9279-74-0