De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 25 iunie 2018 09:00 (modifică) Ghizela (Talk | contribuţii) (Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== n. 9 mart. 1868, Cut, jud. Alba – d. 11 sept. 1956, Cluj. '''Preot, istoric.''' Studiile le-a început la Sibiu și le-a continuat la Blaj unde a luat ...) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea curentă (10 iulie 2024 07:46) (modifică) (anulează) Ghizela (Talk | contribuţii) |
||
| (One intermediate revision not shown.) | |||
| Linia 17: | Linia 17: | ||
| În perioada interbelică a fost președintele Comisiunii pentru monumentele istorice, secția Ardeal. A fost ales în mai multe rânduri deputat și senator, ca membru al Partidului Poporului. | În perioada interbelică a fost președintele Comisiunii pentru monumentele istorice, secția Ardeal. A fost ales în mai multe rânduri deputat și senator, ca membru al Partidului Poporului. | ||
| - | + | A fost autorul unor scrieri istorice și bisericești, unele apărute în Biblioteca Despărțământului Cluj al ''ASTREI''. A publicat la Sibiu textul latin și a tradus în limba română memoriul ''Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae'' din 1791 (1901). În 1906 a reeditat cu litere latine volumele de predici ale lui Petru Maior, apărute inițial la Buda, cu litere chirilice (''Prediche sau învățături la toate duminicile și sărbătorile anului''). A colaborat la numeroase publicații ale timpului. | |
| Membru în Comitetul Central al ''ASTREI'', în care vedea „o stea călăuzitoare a culturii româneşti”, om de încredere al Societăţii pentru Fond de Teatru Român, a fost sprijinitor al Ligii Culturale. | Membru în Comitetul Central al ''ASTREI'', în care vedea „o stea călăuzitoare a culturii româneşti”, om de încredere al Societăţii pentru Fond de Teatru Român, a fost sprijinitor al Ligii Culturale. | ||
| Linia 30: | Linia 30: | ||
| #''Elie Dăianu'', la http://crispedia.ro/elie-daianu/, accesat la 25 sept. 2017. | #''Elie Dăianu'', la http://crispedia.ro/elie-daianu/, accesat la 25 sept. 2017. | ||
| #''Elie Dăianu'', la https://ro.wikipedia.org/wiki/Elie_D%C4%83ianu, accesat la 25 sept. 2017. | #''Elie Dăianu'', la https://ro.wikipedia.org/wiki/Elie_D%C4%83ianu, accesat la 25 sept. 2017. | ||
| + | |||
| <br> | <br> | ||
| [[Categorie:Cluj]] | [[Categorie:Cluj]] | ||
| - | [[Categorie: | + | [[Categorie:Personalităţi locale]] |
Versiunea curentă
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 9 mart. 1868, Cut, jud. Alba – d. 11 sept. 1956, Cluj. Preot, istoric.
Studiile le-a început la Sibiu și le-a continuat la Blaj unde a luat și bacalaureatul. A urmat teologia la Budapesta apoi filozofia și filologia la Graz și Budapesta. În 1895 a obținut titlul de doctor în filologie modernă cu teza Vocalis nasalis în limba română (1893) .
Reuşeşte să se impună ca unul dintre cei mai prestigioşi membri şi conducători ai Societăţii Petru Maior din Budapesta. În aprilie 1894, participă împreună cu Valer Moldovan, Ilie (Miron) Cristea, Iuliu Maniu şi Aurel Vlad la Congresul studenţesc de la Constanza (Elveţia). În preajma și în timpul procesului Memorandului s-a implicat activ în mobilizarea studenților în vederea susținerii acțiunilor de protest ale studențimii române și în activitatea de propagandă în acest sens, prin redactarea unor manifeste. În luna mai a aceluiaşi an, Elie Dăianu a făcut parte din Biroul de presă al procesului Memorandului, condus de Vasile Lucaciu şi Septimiu Albini. Elie Dăianu şi Valeriu Branişte au fost organizatorii şi coordonatorii reali ai biroului de presă din timpul procesului, ce-şi avea sediul la Hotel Biasini.
După absolvirea studiilor, și-a început activitatea ca redactor la ziarul Dreptatea din Timișoara. Activitatea desfăşurată în anii studenției l-a impus pe Dăianu atenţiei liderilor mişcării naţionale. Având în vedere şi colaborările sale gazetăreşti (în special, perioada de la Dreptatea), Ioan Rațiu i-a propus intrarea sa în redacţia ziarului oficial al Partidului National, Tribuna, din Sibiu. Astfel, din 1896 până în anul 1900 a lucrat la Tribuna și Foaia Poporului din Sibiu.
La 1 septembrie 1900 a fost numit profesor de teologie morală la Seminarul din Blaj și profesor supleant la liceu. În anul 1902 a fost hirotonit de către mitropolitul Victor Mihai de Apșa și numit paroh și protopop greco-catolic, în Cluj. A desfășurat la Cluj o intensă activitate publicistică și național-politică. A redactat între anii 1903-1910 publicația săptămânală Răvașul și a activat în cadrul ASTREI.
Considerat o personalitate influentă în comunitatea românească, un factor catalizator, capabil să strângă masele în jurul său, deci reprezentând un potenţial pericol, în timpul războiului, Elie Dăianu a fost arestat, judecat şi închis pentru un an. La ispăşirea pedepsei, din aceleaşi considerente a fost deportat la Şopron, în Ungaria. A fost activ în timpul evenimentelor din toamna anului 1918, la Cluj. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia ca delegat al Protopiatului Greco-Catolic Cluj.
În perioada interbelică a fost președintele Comisiunii pentru monumentele istorice, secția Ardeal. A fost ales în mai multe rânduri deputat și senator, ca membru al Partidului Poporului.
A fost autorul unor scrieri istorice și bisericești, unele apărute în Biblioteca Despărțământului Cluj al ASTREI. A publicat la Sibiu textul latin și a tradus în limba română memoriul Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae din 1791 (1901). În 1906 a reeditat cu litere latine volumele de predici ale lui Petru Maior, apărute inițial la Buda, cu litere chirilice (Prediche sau învățături la toate duminicile și sărbătorile anului). A colaborat la numeroase publicații ale timpului.
Membru în Comitetul Central al ASTREI, în care vedea „o stea călăuzitoare a culturii româneşti”, om de încredere al Societăţii pentru Fond de Teatru Român, a fost sprijinitor al Ligii Culturale.
[modifică] Lucrări publicate
Biserica lui Bob în Cluj, (1906); Eminescu în Blaj. Amintiri de ale contemporanilor, (1914); Al doilea președinte al „Asociațiunii”: Vasile l. Bar. Pop (1819-1875), (1925); Leul de la Șișești. Preotul luptător Dr. Vasile Lucaciu, (1937); Ioan Micu Moldovan, zis Moldovănuț, (1937); Timotei Cipariu, (1938); Gheorghe Șincai de la Șinca Veche, (1939); Ardealul în avangarda renașterii naționale, (1939); Un ungur despre drepturile istorice ale României, (1939); Poetul silezian Martin Opitz și românii din Transilvania, (1946); Însemnări din închisoare și exil (1917-1918), 2 vol. (postume), (2002 și 2003); Scrieri (postume), (2010).
[modifică] Bibliografie
- Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.96. ISBN 974-686-102-3
- Clujenii și Marea Unire/Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude. – Cluj-Napoca, 1998, p.107-108. ISBN 973-0-00724-1
- Din zile de detenţie însemnările lui Elie Dăianu din anii 1917-19181/Valentin Orga, la file:///C:/Users/ghizela/Downloads/17-revista-bistritei-XVII-2003-19.pdf, accesat la 25 sept 2017.
- Elie Dăianu, la http://crispedia.ro/elie-daianu/, accesat la 25 sept. 2017.
- Elie Dăianu, la https://ro.wikipedia.org/wiki/Elie_D%C4%83ianu, accesat la 25 sept. 2017.
