De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 26 iunie 2018 10:30 (modifică) Ghizela (Talk | contribuţii) (Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== n. 28 aug. 1919, Valea Vinului, jud. Satu-Mare – d. 20 aug. 1997, Cluj-Napoca. '''Ziarist. Scriitor.''' A fost orfan de ambii părinți, exterminați ...) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea curentă (10 iulie 2024 08:44) (modifică) (anulează) Ghizela (Talk | contribuţii) |
||
| Linia 23: | Linia 23: | ||
| #''Mikó Ervin'' la https://hu.wikipedia.org/wiki/Mik%C3%B3_Ervin, accesat la 20 iun. 2018. | #''Mikó Ervin'' la https://hu.wikipedia.org/wiki/Mik%C3%B3_Ervin, accesat la 20 iun. 2018. | ||
| #George Vulturescu, ''Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului. Dicționar 1700-2000'', Ed. Muzeului Sătmărean, Satu-Mare, 2000, p.144-145. | #George Vulturescu, ''Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului. Dicționar 1700-2000'', Ed. Muzeului Sătmărean, Satu-Mare, 2000, p.144-145. | ||
| + | |||
| <br> | <br> | ||
| [[Categorie:Cluj]] | [[Categorie:Cluj]] | ||
| - | [[Categorie: | + | [[Categorie:Personalităţi locale]] |
Versiunea curentă
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 28 aug. 1919, Valea Vinului, jud. Satu-Mare – d. 20 aug. 1997, Cluj-Napoca. Ziarist. Scriitor.
A fost orfan de ambii părinți, exterminați în lagărul de la Auschwitz.
A urmat studiile liceale la Liceul Mihai Eminescu din Satu Mare, apoi cele universitare la facultatea Drept și Facultatea de Litere a Universității din Cluj. În anul 1945 a obținut titlul de doctor în drept administrativ la Universitatea din Cluj.
În timpul celui de-al II-lea Război Mondial s-a înrolat în Brigada de partizani Petöfi, participând la eliberarea Belgradului.
Și-a început cariera ca jurnalist la ziarul Szamus (1938-1939). După război a fost redactor la publicația Igazság din Cluj, apoi a practicat pentru puțin timp avocatura, revenind în cele din urmă în presă. În anul 1952 a fost exclus din partid și din presă. A lucrat ca miner în Valea Jiului. În anul 1956 a fost angajat ca lector la revista Utunk, unde a devenit secretar general de redacție în 1986, până la pensionare.
A devenit renumit prin reportajele sale. A publicat 17 volume, majoritatea în limba maghiară. Din 1990 a colaborat la publicațiile Helikon, Kelet-Nyugat și Szabadság.
În anul 1965 a fost distins cu Premiul Academiei Române Române pentru volumul de publicistică Asalt în Țara Stufului.
[modifică] Opera (selectiv
Zsilvölgyi jelentés [Transmisie din Valea Jiului] (1955); A névtelen utas [Călătorul necunoscut] (1958); Nádország ostroma [Asalt în Țara Stufului] (1960, în lb. română 1961); Havasi neonfény [Lumina de neon a munților] (1961); Ma kezdődik a holnap [Azi începe mâine] (1964); Térben és időben [În spațiu și timp] (1973); Faggató (Emberekről, sorsokról, pályákról). [Chestionar (Despre oameni, destine, cariere] (1976); Omenie, noroc bun! (1978); Mikó Ervin kérdez [Mikó Ervin întreabă] (1983); Întâlnire cu anul 2000 (1989); Acasă în Europa (1993), Dans pe sârmă (1996).
[modifică] Bibliografie
- Dan Fornade, Pesonalități Clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat., Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p.366
- Mikó Ervin la https://hu.wikipedia.org/wiki/Mik%C3%B3_Ervin, accesat la 20 iun. 2018.
- George Vulturescu, Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului. Dicționar 1700-2000, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu-Mare, 2000, p.144-145.
