De la Memorie şi cunoaştere locală

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la: Navigare, căutare
Versiunea de la data 16 martie 2022 11:38 (modifică)
IoanT (Talk | contribuţii)
(Construcţia clădirii)
← Diferenţa anterioară
Versiunea de la data 16 martie 2022 11:39 (modifică) (anulează)
IoanT (Talk | contribuţii)
(Construcţia clădirii)
Diferenţa următoare →
Linia 6: Linia 6:
Proiectul i-a aparţinut arhitectului George Cristinel. Suprafeţele plane uriaşe, degajând monumentalitate, lipsa aproape totală a elementelor ornamentale, exprimă gustul arhitectural al secolului al XX-lea. O curte interioară mărginită de un rând de arcade, desparte cele două corpuri ale clădirii. Proiectul i-a aparţinut arhitectului George Cristinel. Suprafeţele plane uriaşe, degajând monumentalitate, lipsa aproape totală a elementelor ornamentale, exprimă gustul arhitectural al secolului al XX-lea. O curte interioară mărginită de un rând de arcade, desparte cele două corpuri ale clădirii.
-Inaugurată la 13 iunie 1937, în prezenţa regelui Carol al II-lea, clădirea a primit numele de '''Colegiul Regele Carol II'''. În anii 1940 era cunoscută ca '''Mátyás Király Diákház''' '''Casa studenţilor regele Matia'''. Din anii 1950 a fost denumită 'Casa Universitarilor'. În sala mare, de 1000 de locuri, îşi susţinea concertele '''Filarmonica clujeană'''. În anul 2003, Universitatea a renovat clădirea şi Filarmonica a trebuit să se mute la început temporar, apoi definitiv. Azi numele oficial al clădirii este Colegiul Academic.+Inaugurată la 13 iunie 1937, în prezenţa regelui Carol al II-lea, clădirea a primit numele de '''Colegiul Regele Carol II'''. În anii 1940 era cunoscută ca '''Mátyás Király Diákház''' (Casa studenţilor regele Matia). Din anii 1950 a fost denumită 'Casa Universitarilor'. În sala mare, de 1000 de locuri, îşi susţinea concertele '''Filarmonica clujeană'''. În anul 2003, Universitatea a renovat clădirea şi Filarmonica a trebuit să se mute la început temporar, apoi definitiv. Azi numele oficial al clădirii este Colegiul Academic.
==Bibliografie== ==Bibliografie==

Versiunea de la data 16 martie 2022 11:39

Construcţia clădirii

Colegiul Academic s-a ridicat pe locul vechii clădiri care a adăpostit Teatrul, la intersecţia străzilor Mihail Kogălniceanu şi Emmanuel de Martonne de azi. După mutarea acestuia în sediul din Piaţa Ştefan cel Mare, clădirea a intrat în proprietatea Universităţii, care a folosit-o temporar pentru depozitarea colecţiilor sale.

Deteriorându-se treptat, la mijlocul anilor 1930, aceasta a fost demolată. Ca urmare a intervenţiilor profesorului Florian Ştefănescu-Goangă, rectorul Universităţii, în urma demolării vechii clădiri, s-a decis construirea pe acest teren a unui colegiu academic cu funcţii diverse. Construcţia a început în anul 1934 şi a fost terminată în anul 1937.

Colegiul Academic
Colegiul Academic

Proiectul i-a aparţinut arhitectului George Cristinel. Suprafeţele plane uriaşe, degajând monumentalitate, lipsa aproape totală a elementelor ornamentale, exprimă gustul arhitectural al secolului al XX-lea. O curte interioară mărginită de un rând de arcade, desparte cele două corpuri ale clădirii.

Inaugurată la 13 iunie 1937, în prezenţa regelui Carol al II-lea, clădirea a primit numele de Colegiul Regele Carol II. În anii 1940 era cunoscută ca Mátyás Király Diákház (Casa studenţilor regele Matia). Din anii 1950 a fost denumită 'Casa Universitarilor'. În sala mare, de 1000 de locuri, îşi susţinea concertele Filarmonica clujeană. În anul 2003, Universitatea a renovat clădirea şi Filarmonica a trebuit să se mute la început temporar, apoi definitiv. Azi numele oficial al clădirii este Colegiul Academic.

Bibliografie

  1. Cluj-Napoca : ghid de oraş .- Bucureşti : Editura Sport-Turism, 1989, p. 53-54. ISBN 973-41-0043-2
  2. A Kolozsvári Farkas utca : Művelődéstörténeti barangolás/Vincze Zoltán. – Kolozsvár: Stúdium Könyvkiadó, 2003, p. 43-44. ISBN 973-643-038-3
  3. Kolozsvári séták/Deák Árpád. - Kolozsvár: Stúdium Könyvkiadó, 2004, p.54. ISBN 973-643-072-3
  4. Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben/Gaal György. - Kolozsvár: Polis Könyvkiadó, 2007, p. 127. ISBN 978-973-8341-85-2