De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 21 ianuarie 2011 10:44 (modifică) Ica (Talk | contribuţii) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea curentă (29 iunie 2018 08:41) (modifică) (anulează) Ghizela (Talk | contribuţii) (Pagină nouă: Imagine:img203.jpg'''Memorii'''/''Sextil Pușcariu'', Ediție de Magdalena Vulpe, Prefață de Ion Bulei, Note de Ion Bulei și Magdalena Vulpe. - București : E...) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| - | + | [[Imagine:img203.jpg|thumb|100px|left|]]'''Memorii'''/''Sextil Pușcariu'', Ediție de Magdalena Vulpe, Prefață de Ion Bulei, Note de Ion Bulei și Magdalena Vulpe. - București : Editura Minerva, 1978, 895 p. | |
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | Impresionantul volum de memorii al cunoscutului filolog și profesor, prim rector al Universității românești din Cluj - Sextil Pușcariu – constituie o sursă de cunoaștere și evaluare istorică pe măsură. Specificul știut al memoriilor marilor personalități, pe drept cuvânt bănuit de inevitabilele lacune în relatarea faptelor, este evitat cu multă iscusință și prevedere de către autor prin recurgerea la însemnările de jurnal, făcute tot de el de-a lungul vieții, și la corespondența bogată. În felul acesta, Sextil Pușcariu se asigură că cititorii volumului său vor fi aduși cât mai aproape de timpul evenimentelor descrise. Totuși, din datările pe care le face periodic, reiese că memoriile sale încep cu anul 1914, cu primele informații și zvonuri legate de izbucnirea războiului, și se încheie cândva prin 1928; deci o acoperire de timp de doar un deceniu și jumătate, ceea ce este, evident, destul de puțin pentru un volum de memorii. | |
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | + | ||
| - | <br> | + | Ca structură, volumul cuprinde o parte introductivă, în care apare ''Cuvântul înainte'' și ''Nota asupra ediției'', semnate de doi istorici cunoscuți, în care se face o scurtă incursiune în viața și activitatea marelui filolog transilvănean. |
| - | [[Categorie: | + | |
| + | Volumul propriu-zis de memorii este împărțit de autor în două mari părți: ''Războiul din 1914-1918'' și ''În România Mare'', la care tot autorul mai adaugă o ''Addenda'' (''Portrete de contemporani''), încheindu-se cu ''Note'' și un bogat ''Indice de nume''. Fiecare din cele două mari părți poate constitui, separat, adevărate tablouri istorico-culturale ale epocii, primul capitol cuprinzând 360 de pagini, iar al doilea 450. Cu asemenea dimensiuni, e de înțeles că fiecare parte conține referiri numeroase la evenimentele vremii, dar nu numai, ci și la marile personalități ale istoriei românești de atunci, la actori importanți politici, precum regele Carol I, regele Ferdinand I, Ion C. Brătianu, istoricul Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, I.G. Duca, Iuliu Maniu, la oameni de cultură de anvergura unui Octavian Goga, George Coșbuc, Camil Petrescu, Vasile Pârvan, Ioan Nistor, Barbu Delavrancea, Victor Babeș, Emil Racoviță ș.a. | ||
| + | |||
| + | Atmosfera grea și îngrijorătoare a primelor săptămâni, luni și apoi a celor patru ani de conflict militar, a neutralității României și ulterior a intrării ei în război de partea Puterilor Antantei transpar atent din însemnările jurnalistice și din scrisorile autorului cu diverși, cu lux de amănunte, dar și de impresii emoționante din interiorul trupelor mobilizate, printre care s-a aflat și Sextil Pușcariu. | ||
| + | |||
| + | Partea a doua, în care se reflectă o parte din perioada interbelică, cu evenimente extrem de importante pentru cariera autorului, a orașului Cluj și a vieții culturale și academice de aici, întregește tabloul general și particular în care a trăit Sextil Pușcariu ca profesor, academician și pedagog de înaltă ținută. | ||
| + | |||
| + | Autorul a simțit nevoia, ca în finalul memoriilor sale, să lase și câteva portrete de mari personalități culturale de atunci, colegi de universitate sau de academie: Iacob Negruzzi, Jean Cantacuzino, Gheorghe Bogdan-Duică, Ion Bianu și George Vâlsan. Alegerea acestora, dintre specialiști de diverse orientări științifice, demonstrează totodată lărgimea orizontului cultural al lui Sextil Pușcariu, el însuși obișnuit, ca alcătuitor al unui prim ''Dicționar al limbii române'', cu lucrul minuțios, bine planificat și realizat. Dovadă stau și notele de la sfârșitul volumului său, prin care editorii explică informații diverse, de la oameni și evenimente până la cele mai exacte date. De asemenea, '''Indicele de nume'' reprezintă un alt instrument util de citire și înțelegere a acestor ''Memorii'', extrem de bogate în informații relevante despre un mare cărturar român, actor la momente esențiale din viața Transilvaniei și a României începutului de secol XX. | ||
| + | |||
| + | <br> | ||
| + | [[Categorie:Cluj]] | ||
| [[Categorie:Bibliografii]] | [[Categorie:Bibliografii]] | ||
| - | [[Categorie:Biserici]] | ||
| - | [[Categorie:Bulevarde]] | ||
| - | [[Categorie:Clădiri]] | ||
| - | [[Categorie:Donaţii şi donatori]] | ||
| - | [[Categorie:Grădini]] | ||
| - | [[Categorie:Instituţii]] | ||
| - | [[Categorie:Istoricul oraşului]] | ||
| - | [[Categorie:Monumente istorice]] | ||
| - | [[Categorie:Parcuri]] | ||
| - | [[Categorie:Pieţe]] | ||
| - | [[Categorie:Personalităţi locale]] | ||
| - | [[Categorie:Străzi]] | ||
Versiunea curentă
Impresionantul volum de memorii al cunoscutului filolog și profesor, prim rector al Universității românești din Cluj - Sextil Pușcariu – constituie o sursă de cunoaștere și evaluare istorică pe măsură. Specificul știut al memoriilor marilor personalități, pe drept cuvânt bănuit de inevitabilele lacune în relatarea faptelor, este evitat cu multă iscusință și prevedere de către autor prin recurgerea la însemnările de jurnal, făcute tot de el de-a lungul vieții, și la corespondența bogată. În felul acesta, Sextil Pușcariu se asigură că cititorii volumului său vor fi aduși cât mai aproape de timpul evenimentelor descrise. Totuși, din datările pe care le face periodic, reiese că memoriile sale încep cu anul 1914, cu primele informații și zvonuri legate de izbucnirea războiului, și se încheie cândva prin 1928; deci o acoperire de timp de doar un deceniu și jumătate, ceea ce este, evident, destul de puțin pentru un volum de memorii.
Ca structură, volumul cuprinde o parte introductivă, în care apare Cuvântul înainte și Nota asupra ediției, semnate de doi istorici cunoscuți, în care se face o scurtă incursiune în viața și activitatea marelui filolog transilvănean.
Volumul propriu-zis de memorii este împărțit de autor în două mari părți: Războiul din 1914-1918 și În România Mare, la care tot autorul mai adaugă o Addenda (Portrete de contemporani), încheindu-se cu Note și un bogat Indice de nume. Fiecare din cele două mari părți poate constitui, separat, adevărate tablouri istorico-culturale ale epocii, primul capitol cuprinzând 360 de pagini, iar al doilea 450. Cu asemenea dimensiuni, e de înțeles că fiecare parte conține referiri numeroase la evenimentele vremii, dar nu numai, ci și la marile personalități ale istoriei românești de atunci, la actori importanți politici, precum regele Carol I, regele Ferdinand I, Ion C. Brătianu, istoricul Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, I.G. Duca, Iuliu Maniu, la oameni de cultură de anvergura unui Octavian Goga, George Coșbuc, Camil Petrescu, Vasile Pârvan, Ioan Nistor, Barbu Delavrancea, Victor Babeș, Emil Racoviță ș.a.
Atmosfera grea și îngrijorătoare a primelor săptămâni, luni și apoi a celor patru ani de conflict militar, a neutralității României și ulterior a intrării ei în război de partea Puterilor Antantei transpar atent din însemnările jurnalistice și din scrisorile autorului cu diverși, cu lux de amănunte, dar și de impresii emoționante din interiorul trupelor mobilizate, printre care s-a aflat și Sextil Pușcariu.
Partea a doua, în care se reflectă o parte din perioada interbelică, cu evenimente extrem de importante pentru cariera autorului, a orașului Cluj și a vieții culturale și academice de aici, întregește tabloul general și particular în care a trăit Sextil Pușcariu ca profesor, academician și pedagog de înaltă ținută.
Autorul a simțit nevoia, ca în finalul memoriilor sale, să lase și câteva portrete de mari personalități culturale de atunci, colegi de universitate sau de academie: Iacob Negruzzi, Jean Cantacuzino, Gheorghe Bogdan-Duică, Ion Bianu și George Vâlsan. Alegerea acestora, dintre specialiști de diverse orientări științifice, demonstrează totodată lărgimea orizontului cultural al lui Sextil Pușcariu, el însuși obișnuit, ca alcătuitor al unui prim Dicționar al limbii române, cu lucrul minuțios, bine planificat și realizat. Dovadă stau și notele de la sfârșitul volumului său, prin care editorii explică informații diverse, de la oameni și evenimente până la cele mai exacte date. De asemenea, 'Indicele de nume reprezintă un alt instrument util de citire și înțelegere a acestor Memorii, extrem de bogate în informații relevante despre un mare cărturar român, actor la momente esențiale din viața Transilvaniei și a României începutului de secol XX.
