De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 6 iunie 2017 11:29 (modifică) Ghizela (Talk | contribuţii) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea de la data 16 martie 2022 11:27 (modifică) (anulează) IoanT (Talk | contribuţii) (→Istoricul clădirii) Diferenţa următoare → |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| __TOC__ | __TOC__ | ||
| ==Istoricul clădirii== | ==Istoricul clădirii== | ||
| + | |||
| + | [[Imagine:Universitatea.jpg|thumb|100px|left|]]Pe [[Strada_Mihail_Kogălniceanu|strada Mihail Kogălniceanu]], nr.1, fosta ''Platea Luporum'' (strada Lupilor) din epoca medievală sau strada Farkas, în amintirea celor mai mulţi dntre locuitorii maghiari ai Clujului, se ridică sediul central al Universităţii ,,Babeş-Bolyai”. Construită în mai multe etape, ca urmare a eforturilor autorităţilor maghiare de a oferi un spaţiu potrivit pentru universitatea clujeană, cu predare în limba maghiară, infiinţată la 1872, clădirea centrală a Universităţii de astăzi a fost inaugurată abia în 1902, odată cu grupul statuar dedicat regelui Matei Corvin din Piaţa Unirii. | ||
| - | + | Noua clădire, apărută pe locul unui colegiu iezuit mai vechi, a fost construită după planurile arhitectului Károly Meixner, fiind la data inaugurării, cea mai mare clădire din Cluj. Universitatea a devenit, astfel, centrul vieţii intelectuale şi spirituale a oraşului, unde au predat şi s-au format intelectuali maghiari de marcă. După unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, '''Universitatea ,,Franz Josef”''' din Cluj a fost nevoită să se delocalizeze în Ungaria, ca urmare a refuzului profesorilor maghiari de a presta jurământ statului român şi de a fi integraţi astfel noii universităţi înfiinţate, cu predare în limba română - '''Universitatea ,,Daciei Superioare”'''. Clădirea a revenit universităţii româneşti, redenumită, în 1927 după numele Regelui Ferdinand, apoi, în septembrie 1940 a fost reocupată, din nou, de Universitatea Franz Josef din Seghedin, pentru ca din 1945 să fie din nou restituită universităţii româneşti, redenumită, şi ea de data aceasta, după numele savantului [[Babeș%2C_Victor|Victor Babeş]]. Din septembrie 1959, edificiul este sediul central al '''Universităţii ,,Babeş-Bolyai”''', ca urmare a eforturilor conducerii comuniste a României de a crea un puternic element de reconciliere între români şi maghiari. | |
| - | + | ||
| - | Noua clădire, apărută pe locul unui colegiu iezuit mai vechi, a fost construită după planurile arhitectului Károly Meixner, fiind la data inaugurării, cea mai mare clădire din Cluj. Universitatea a devenit, astfel, centrul vieţii intelectuale şi spirituale a oraşului, unde au predat şi s-au format intelectuali maghiari de marcă. După unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, '''Universitatea ,,Franz Josef”''' din Cluj a fost nevoită să se delocalizeze în Ungaria, ca urmare a refuzului profesorilor maghiari de a presta jurământ statului român şi de a fi integraţi astfel noii universităţi înfiinţate, cu predare în limba română - '''Universitatea ,,Daciei Superioare”'''. Clădirea a revenit universităţii româneşti, redenumită, în 1927 după numele Regelui Ferdinand, apoi, în septembrie 1940 a fost reocupată, din nou, de Universitatea Franz Josef din Seghedin, pentru ca din 1945 să fie din nou restituită universităţii româneşti, redenumită, şi ea de data aceasta, după numele savantului Victor Babeş. Din septembrie 1959, edificiul este sediul central al '''Universităţii ,,Babeş-Bolyai”''', ca urmare a eforturilor conducerii comuniste a României de a crea un puternic element de reconciliere între români şi maghiari. | + | |
| [[Imagine:Universitatea 2.jpg|thumb|100px|right|]] | [[Imagine:Universitatea 2.jpg|thumb|100px|right|]] | ||
| + | |||
| ==Detalii arhitecturale== | ==Detalii arhitecturale== | ||
Versiunea de la data 16 martie 2022 11:27
Cuprins |
Istoricul clădirii
Noua clădire, apărută pe locul unui colegiu iezuit mai vechi, a fost construită după planurile arhitectului Károly Meixner, fiind la data inaugurării, cea mai mare clădire din Cluj. Universitatea a devenit, astfel, centrul vieţii intelectuale şi spirituale a oraşului, unde au predat şi s-au format intelectuali maghiari de marcă. După unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, Universitatea ,,Franz Josef” din Cluj a fost nevoită să se delocalizeze în Ungaria, ca urmare a refuzului profesorilor maghiari de a presta jurământ statului român şi de a fi integraţi astfel noii universităţi înfiinţate, cu predare în limba română - Universitatea ,,Daciei Superioare”. Clădirea a revenit universităţii româneşti, redenumită, în 1927 după numele Regelui Ferdinand, apoi, în septembrie 1940 a fost reocupată, din nou, de Universitatea Franz Josef din Seghedin, pentru ca din 1945 să fie din nou restituită universităţii româneşti, redenumită, şi ea de data aceasta, după numele savantului Victor Babeş. Din septembrie 1959, edificiul este sediul central al Universităţii ,,Babeş-Bolyai”, ca urmare a eforturilor conducerii comuniste a României de a crea un puternic element de reconciliere între români şi maghiari.
Detalii arhitecturale
Ca arhitectură, clădirea universităţii reflectă o tendinţă neorenascentistă, pereţii edificiului fiind placaţi cu cărămizi klinker sau, ceea ce se numeşte, în termeni populari, cărămizi aparente, adică lipite de pereţi. De formă rectangulară, impresia degajată de această construcţie este una de masivitate, având două mari curţi interioare, dreptunghiulare, şi o intrare monumentală, marcată de trei uşi, egale ca dimensiuni şi o scară interioară continuă până la ultimul etaj, care desparte, de fapt, cele două curţi ale clădirii. Partea centrală a clădirii este mai înaltă decât aripile sale. În timpanul clădirii, pe locul unde se află scris numele universităţii, iniţial exista un ansamblu statuar cu figuri alegorice, realizat de artistul maghiar Mayer Ede şi avându-l în centru pe împăratul Franz Josef I cu actul de înfiinţare al Universităţii maghiare în mână. Statuile au fost îndepărtate în 1920, o parte dintre ele ajungând în Grădina Botanică. Deasupra ferestrelor decorate de la etajul al doilea - ferestrele Aulei Magna - se pot vedea şi astăzi figuri alegorice simbolizând ştiinţele naturale, literele, matematica şi dreptul. În holul de la intrare a existat la început o placă comemorativă despre construcţia edificiului, precum şi un bust al împăratului patron, care au dispărut ulterior. În faţa edificiului, în dreapta, se află grupul statuar al reprezentanţilor Şcolii Ardelene
Bibliografie
- Cluj-Napoca, Ghid turistic, istoric, cultural / György Gaal.- Cluj-Napoca: Editura Tortoma-Asociaţia Kolozsvar Társaság, 2014, p.174-177. ISBN 978-973-8995-17-8.
- Ghid de oraş – Cluj-Napoca / Iuliu Buta, Mihaela Bodea, Nicolae Edroiu.- Bucureşti : Editura Sport Turism, 1989, p.121-122. ISBN 973-41-0043-2.
- Povestea „oraşului-comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale /Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.93. ISBN 973-9279-74-0
- Cluj-Napoca. Inima Transilvaniei / coord. Dorin Alicu.-Cluj-Napoca : Studia, 1997, p. 89. ISBN 973-97555-0-X.
