De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 16 decembrie 2022 12:38 (modifică) IoanT (Talk | contribuţii) (→Publicații (selectiv)) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea de la data 16 decembrie 2022 12:39 (modifică) (anulează) IoanT (Talk | contribuţii) (→Date biografice) Diferenţa următoare → |
||
| Linia 10: | Linia 10: | ||
| La Cluj, este președintele Despărțământului Cluj al Asociațianii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român și al Reuniunii Meseriașilor Români din Cluj (1874-1885). Tot aici, din 1872, este numit profesor la Catedra de limba și literatura română a Universității Regale Maghiare „Ferenc Joseph”, invitația fiindu-i făcută chiar de către Ministerul Cultelor și Învățământului din Ungaria. Era primul român invitat să predea la universitatea maghiară, fiind șeful Catedrei de limba și literatura română, iar în perioada 1883-1884 a fost chiar decanul Facultății de Litere din cadrul universității. | La Cluj, este președintele Despărțământului Cluj al Asociațianii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român și al Reuniunii Meseriașilor Români din Cluj (1874-1885). Tot aici, din 1872, este numit profesor la Catedra de limba și literatura română a Universității Regale Maghiare „Ferenc Joseph”, invitația fiindu-i făcută chiar de către Ministerul Cultelor și Învățământului din Ungaria. Era primul român invitat să predea la universitatea maghiară, fiind șeful Catedrei de limba și literatura română, iar în perioada 1883-1884 a fost chiar decanul Facultății de Litere din cadrul universității. | ||
| Aceste funcții erau o recunoaștere a culturii sale vaste, între care se numărau nu doar cunoștințe teologice, ci mai ales literare, de limbă și dialectologie, folclor, poetică, romanistică, pe care le putea exprima în mai multe limbi de circulație: greacă, latină, franceză, maghiară, germană, arabă chiar. Promovează insistent ideea descendenței romane a poporului român, ceea ce-i atrage ostilitatea unor colegi și denigrarea în presa maghiară, culminând cu destituirea din postul de la universitatea clujeană. Casa în care a locuit la Cluj există și astăzi pe strada Bisericii Ortodoxe, fiind semnalizată printr-o plăcuță în acest sens. | Aceste funcții erau o recunoaștere a culturii sale vaste, între care se numărau nu doar cunoștințe teologice, ci mai ales literare, de limbă și dialectologie, folclor, poetică, romanistică, pe care le putea exprima în mai multe limbi de circulație: greacă, latină, franceză, maghiară, germană, arabă chiar. Promovează insistent ideea descendenței romane a poporului român, ceea ce-i atrage ostilitatea unor colegi și denigrarea în presa maghiară, culminând cu destituirea din postul de la universitatea clujeană. Casa în care a locuit la Cluj există și astăzi pe strada Bisericii Ortodoxe, fiind semnalizată printr-o plăcuță în acest sens. | ||
| + | |||
| + | Pentru toate aceste merite, Grigore Silași a fost ales în 1877 membru onorific al Societății Academice Române din București, viitoarea Academie Română. | ||
| ==Publicații (selectiv)== | ==Publicații (selectiv)== | ||
Versiunea de la data 16 decembrie 2022 12:39
Cuprins |
Date biografice
Grigore Silași (n. 27 ianuarie 1836, la Beclean, Bistrița-Năsăud – d. 17 ianuarie 1897, la Năsăud) a fost un preot greco-catolic (protopop), filolog și folclorist român, membru de onoare al Academiei Române (1877).
Urmând tradiția tatălui său, Grigore Silași face studii primare la Dej, apoi continuă cu studii liceale la Năsăud, Dej și Cluj. La absolvirea acestora se înscrie la Academia Teologică din Blaj, după care studiază la Seminarul central Greco-Catolic „Sf. Barbara” din Viena. La Universitatea din același oraș susține o teză de doctorat în 1862. Între timp, este hirotonit preot de mitropolitul Alexandru Șterca Șuluțiu, deținând și funcția de vicerector al Seminarului „Sf. Barbara” din Viena. Revine la Alba Iulia, ca arhidiacon la dieceză și sesor al Consistoriului Mitropolitan.
Atât la Viena, cât și în diverse orașe mari din Transilvania, unde-l poartă anumite acțiuni, tânărul preot militează pentru cauza națională a românilor. În capitala habsburgică, Grigore Silași conduce Societatea Literară a Studenților Români Teologi, editează revista „Sionul Românesc” și participă la întemeierea și întrunirile Societății „România Jună”. Conduce, de asemenea, timp de patru ani, Societatea Studențească „Iulia”.
La Cluj, este președintele Despărțământului Cluj al Asociațianii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român și al Reuniunii Meseriașilor Români din Cluj (1874-1885). Tot aici, din 1872, este numit profesor la Catedra de limba și literatura română a Universității Regale Maghiare „Ferenc Joseph”, invitația fiindu-i făcută chiar de către Ministerul Cultelor și Învățământului din Ungaria. Era primul român invitat să predea la universitatea maghiară, fiind șeful Catedrei de limba și literatura română, iar în perioada 1883-1884 a fost chiar decanul Facultății de Litere din cadrul universității. Aceste funcții erau o recunoaștere a culturii sale vaste, între care se numărau nu doar cunoștințe teologice, ci mai ales literare, de limbă și dialectologie, folclor, poetică, romanistică, pe care le putea exprima în mai multe limbi de circulație: greacă, latină, franceză, maghiară, germană, arabă chiar. Promovează insistent ideea descendenței romane a poporului român, ceea ce-i atrage ostilitatea unor colegi și denigrarea în presa maghiară, culminând cu destituirea din postul de la universitatea clujeană. Casa în care a locuit la Cluj există și astăzi pe strada Bisericii Ortodoxe, fiind semnalizată printr-o plăcuță în acest sens.
Pentru toate aceste merite, Grigore Silași a fost ales în 1877 membru onorific al Societății Academice Române din București, viitoarea Academie Română.
Publicații (selectiv)
- Renașterea limbei românești în vorbire și scriere, 3 vol. (1879-1885)
- Despre operele de artă: Însemnătatea literaturii române tradiționale (1875)
- Românul în poezia sa poporală. Studii asupra tuturor ramurilor poeziei populare române din punct de vedere etic, istorico-mitologic și lingvistic (1876-1877)
