De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 14 ian. 1829, Cluj – d. 5 mart. 1917 Cluj. Protectoare a artelor și științelor. Filantroapă
Părinții Ottiliei au fost contele Wass (? - d. 1836) și contesa Gyulay Franciska (Fanny) (? - d. 1865) și a avut o soră mai mare, Zsuzsánna (1827-1911), cunoscută ca Minka. Aceasta a fost căsătorită cu baronul Józsika Kálmán, dar după patru ani căsnicie s-au separat, fără să divorțeze oficial.
Cele două fete au rămas de timpuriu orfane de tată. Mica familie, tânăra văduvă și cele două fetițe, s-au bucurat de sprijinul contelui Gyulay Lajos, fratele mai mic al contesei Wass Franciska și unchiul fetelor dinspre mamă. După moartea acestuia, în 1869, ea și fetele sale au moștenit casa din centrul Clujului (azi, Piața Unirii, nr.11) și moșia de la Pățalul Mare (azi Viișoara, Bihor).
Familia era cunoscută ca o susținătoare a literaturii și culturii în general, deschisă acțiunilor caritabile. În casa de la nr. 10 din Piața Centrală, mama Ottiliei patrona, după moda franceză, un salon literar. Pentru țăranii de la Trestia a înființat o școală populară, unde ea însăși și fetele ei îi învățau carte pe copiii de vârstă școlară. În timpul evenimentelor anului 1848, a ajutat răniți și refugiați. Nu s-a dat în lături de la a cheltui în acest scop din propria avere, ba mai lua și împrumut când banii nu erau suficienți, pentru a ajuta. Toate acestea aveau să influențeze parcursul și personalitatea Ottiliei.
A fost o femeie cultă. În afară de limba maghiară, recita cu ușurință în germană, franceză și vorbea chiar în engleză și italiană. Poeții i se adresau cerându-i părerea în legătură cu creațiile lor. Ea însăși scria poezii, dintre care unele au apărut în diferite cotidiene și reviste maghiare. A publicat poezii în Albumul lui Sárosy Gyula (1857), în „Hölgyfutár” (1858-1859) și în „Hölgyek Lantja” a lui Zilahi Károly (1866). Mihailovics Ödön a pus pe note poezia ce începea cu Sei still mein Herz! Lass ab das ewige Trenen, iar profesorul universitar Meltzl Húgó i-a tradus o poezie în germană cu titlul Im Freien. Totuși, Ottilia nu scria poezii pentru a le publica. Era o formă prin care dădea glas sentimentelor și trăirilor sale intime, care au marcat-o de-a lungul vieții. A tradus și lucrarea lui Franz Liszt despre Chopin (Chopin. Liszt Ferencz után Francziából. Budapest, 1873).
Wass Ottilia a călătorit mult. Corespondența sa și obiectele achiziționate dovedesc că a fost în toate țările Europei Occidentale, dar și în Grecia și chiar Turcia, în unele locuri, chiar de mai multe ori. Condiția sa materială i-a permis satisfacerea aspirațiilor sale de colecționară. Casa ei arăta ca un adevărat muzeu, cu obiecte din diferite perioade, colecționate sistematic.
Nu a fost căsătorită niciodată, deși nu a dus lipsă de curtezani. A avut o bătrânețe frumoasă. După separarea de soț, sora ei, Minka, a trăit împreună cu Ottilia, până la moarte, în 1911. Alături de sora ei, Ottilia era iubită de clujeni și respectată.
A distrus trei testamente până la întocmirea celui final, din 1911, care să răspundă exigențelor conștiinței sale. Prin acesta, casa din Cluj, cu tot mobilierul și obiectele, le-a lăsat Societății Muzeului Ardelean. Biblioteca sa, care dovedea interesul ei pentru cele mai diferite ramuri ale științei, a lăsat-o Colegiului Reformat Kún din Orăștie. Moșia de la Pățalul Mare (azi Viișoara) a lăsat-o institutului de fete Szeretetház, care funcționa în legătură cu Eparhia Reformată a Clujului, casa de pe moșie, ca loc de petrecere al vacanțelor, pentru elevele acestui institut. Cu două luni înainte de a muri, a constituit fundația „Contesa Wass Ottilia” pe lângă institutul de fete Szeretetház, depunând în acest scop suma de 54.000 de coroane. A lăsat fiecărui prieten sau cunoscut câte un obiect. În ce privește propria înmormântare, a cerut ca aceasta să fie cât mai simplă. Chiar și banii pentru coroane a cerut să fie destinați orfanilor, și aceștia au ajuns la Societatea Ștefania de Ocrotire a Mamei și Copilului.
[modifică] Bibliografie
- Kovács András W., A cegei Wass család története (16–20. század), p.36-37, la http://adatbank.transindex.ro/vendeg/htmlk/WKA_wass_tortenet_ujkor.pdf, acesat la 5 iul. 2019.
- Kántor Lajos, Czegei gróf Wass Ottilia az Erdélyi Múzeum-Egyesület nagy jótevője, în „Erdélyi Tudományos Füzetek”, nr. 96, Cluj, 1938.
