De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
Adrian Popescu
Date biografice
Clujean prin naștere, dar revendicându-se, în anii maturității, și ca bucovinean, după tată Adrian Popescu s-a născut la 24 mai 1947. Deși tatăl său era medic, el n-a urmat o carieră medicală, ci s-a lăsat cuprins de pasiunea scrisului literar încă de pe băncile liceului, debutând cu versuri în „Făclia” în 1962. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, fiind unul dintre fondatorii marcanți ai revistei și grupării „Echinox”. După absolvirea facultăţii, lucrează ca redactor la revista "Steaua" din Cluj, publicând numeroase volume de versuri, unele de o valoare excepţională, motiv pentru care a și fost premiat, în repetate rânduri, de Uniunea Scriitorilor sau de Academia Română, fără ca aceasta să-i schimbe felul de a fi, modest şi generos, uneori de o umilinţă ironică. În afara „Făcliei” și „Echinoxului”, Adrian Popescu a mai colaborat și cu alte reviste literare din țară, precum „Tribuna”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Viața Românească” și Convorbiri literare”. Devenit la maturitate un practicant catolic fervent, interesat de Roma și de alte centre ale spiritualității catolice, poetul și filologul clujean a fost la început atras de ideea descoperirii poeziei pure, atrăgându-și criticile lui Gheorghe Gricurcu, care, analizând cartea de debut a poetului -Umbria- constata că „Poezia nu mai e biografie sau confesiune, cât materie autonomă, decorativism superior”. Scrisul lui Adrian Popescu are, încă de la început, o identitate compactă, făcând imposibilă acţiunea influenţelor. Lexicul preferat este unul livresc, cu trecut poetic. Nu este vorba de arhaisme pur şi simplu, ci de cuvinte vechi, acceptate de multă vreme de convenţia poeziei.
Pentru întreaga sa activitate creativă, Adrian Popescu a primit numeroase premii: din partea Uniunii Scriitorilor Români (1971, 1979, 1997); premiul „Mihai Eminescu” din partea Academiei Române, în 1989; Ordinul Meritul Cultural clasa A în grad de cavaler; Marele Premiu Național „Mihai Eminescu”, opera omnia, Botoșani (2007).
Opera
Între volumele de versuri cunoscute ale autorului, alături de ”Umbria”, putem enumera: ”Focul și sărbătoarea” (1975); ”Câmpiile magnetice” (1976); ”Curtea medicilor” (1979); ”Suburbiile cerului” (1982); ”O milă sălbatică” (1983); ”Proba cu polen” (1984); ”Vocea interioară” (1987); ”Călătoria continuă” (1989); ”Fără vârstă” (1998); ”Drumul strâmt” (2001); ”Ucenicul ascultător”.
Pe lângă versuri, Adrian Popescu a publicat mai multe eseuri și romane: ”Spuma și stânca”, eseu (1991); ”Tânărul Francisc”, roman (1992) sau ”Cortegiul magilor, roman” (1996).
Bibliografie
- Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2000;
- Fornade, Dan, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007, ISBN 978-973-133-101-0;
- Iorgulescu, Mircea, Scriitori tineri contemporani, București, Editura Eminescu, 1978;
- http://www.romlit.ro/adrian_popescu2, link consultat în 03.10.2016;
- http://transilvaniareporter.ro/cultura/adrian-popescu-poetul-cuminte-al-clujului-nominalizat-la-cartea-anului-2013/, link consultat în 05.10 2016;
- http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/interviu-cu-poetul-adrian, link consultat în 05.10.2016
