De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

Istoricul monumentului

În 1893, Consiliul Local al Clujului a anunţat concurs de proiecte pentru statuie şi dintre cele şapte proiecte, în mai 1894, a fost ales proiectul lui Fadrusz János. Pentru premiul de 4 000 de forinţi şi-au prezentat proiectele 6 artişti: Bezerédi Gyula, Köllő Miklós, Tóth András, clujeanul Vastagh György, Rina József şi Fadrusz. Localnicii se aşteptau ca Vastagh György să fie câştigătorul. În primăvara lui 1894, o comisie, având ca preşedinte pe primarul Albach, l-a desemnat câştigător Fadrusz.

Pentru acoperirea cheltuielilor s-a organizat o colectă largă.

Statuia trebuia terminată în 1896, dar datorită unor piedici, în 30 septembrie 1896 s-a pus doar piatra de temelie. Soclul a fost proiectat de Pákei Lajos. Descoperirea festivă a statuii a avut loc în 12 octombrie 1902. Grupul statuar, amplasat în Piaţa Unirii, a devenit simbol al Clujului.

Descrierea monumentului

Soclul grupului statuar reproduce un bastion al cetăţii pe zidul căruia se află statuia ecvestră a regelui Matei Corvin. Acesta primeşte omagiul celor mai importanţi dregători ai săi. În cazul tuturor statuilor ecvestre din lume, cel puţin un picior al calului este ridicat. Unicitatea operei lui Fadrusz este dată de faptul că toate cele patru picioare ale calului ating pământul. Publicul era doritor să afle pe cine înfăţişau statuile. La masa festivă organizată după dezvelirea statuii, profesorul Szádeczky Lajos, le-a numit. În partea stângă, stând faţă în faţă cu statuia se ridică silueta căruntă a lui Blasiu Magyar (Balázs Magyar), călit în lupte, comandantul de oşti îndrăgit de rege. Lângă el este înfăţişat vărul său Pavel Chinezu (Kinizsi Pál) comandantul învingător al turcilor, comite de Timiş. În partea dreaptă, Ştefan Zápolya (Zápolya altfel Szapolyai István), nadorul (al doilea om în stat) Ungariei, bunicul viitorului rege al Ungariei, Szapolyai (Zápolyai) János. Şi în fine Ştefan Báthory (Báthory István) voievod ardelean, personaj despre care se spune că este un autoportret al sculptorului. În mâinile lor se află steagurile german, turc, moldovean şi ceh, obţinute în luptă.

O copie micşorată a statuii a fost prezentată la Expoziţia Mondială de la Paris, în 1901, fiind medaliată cu aur.

Galerie de imagini

Bibliografie

  1. Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben/Gaal György .- Kolozsvár : Polis Könyvkiadó, 2007, p.35-37. ISBN 978-973-8341-85-2
  2. Kolozsvári séták/Deák Árpád .- Kolozsvár : Stúdium Könyvkiadó, 2004, p.27. ISBN 973-643-072-3
  3. Köbe irt Kolozvár. Emléktáblák, feliratok, cimerek/Lövy Dániel, Demeter V. János, Asztalos Lajos .- Kolozsvár : Nis Kiadó, 1996, p.58, 207-208.
  4. Povestea „oraşului-comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale/Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.76-78. ISBN 973-9279-74-0