De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
Date biografice
Născut la 24 ian. 1949, la Oarța de Sus, Maramureș, având numele mirean de Ioan Andreicuț. Arhiepiscop și mitropolit al Eparhiei Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Urmează liceul la Cehul Silvaniei, iar între 1967-1972, Facultatea de Construcții Căi Ferate din cadrul Politehnicii București, la finalizarea căreia este repartizat ca inginer de căi ferate la Cluj. În 1976, se înscrie la cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu, obținând licența în teologie în 1978. În același an, Ioan Andreicuț este hirotonit preot de către ÎPS Teofil Herineanu, arhiepiscop al Clujului, urmând să activeze ca preot într-o parohie din Turda, jud. Cluj, iar din 1985, într-una din jud. Alba.
În 1990, Ioan Andreicuț este ales episcop de Alba Iulia, cu numele de Andrei Andreicuț, iar în 1998, în urma deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de ridicare a eparhiei de Alba Iulia la rangul de arhiepiscopie, este ales arhiepiscop de Alba Iulia. Tot în 1998, Andrei Andreicuț își susține teza de doctorat în teologie, la Universitatea din București.
În 2005, la moartea mitropolitului Ardealului, Antonie Plămădeală, Andrei Andreicuț candidează pentru postul de la Sibiu, dar pierde în fața lui Laurențiu Streza. În 2011, însă, în urma morții lui Bartolomeu Anania, este ales arhiepiscop și mitropolit de Cluj.
Ca episcop și arhiepiscop de Alba Iulia, iar ulterior, ca arhiepiscop și mitropolit al Clujului, Andrei Andreicuț contribuie la înființarea unor instituții de învățământ teologic superior la Alba Iulia, participând la conferințe pe teme religioase și susține editarea unor publicații valoroase de cult. Susține, de asemenea, o importantă activitate misionară și de asistență socială în comunitățile eparhiei sale, încurajând construirea bisericilor și a mănăstirilor, dar și a manifestărilor publice împotriva politicii de avort, așa cum a fost „Marșul pentru viață, din 2017, de la Cluj-Napoca.
Opera
Printre lucrările publicate de ÎPS Andrei Andreicuț, se pot menționa: Spovedanie și Comuniune (1998); Ospățul credinței (1999); În pas cu tranziția (1999); Dinamica despătimirii (2001) ; S-au risipit făcătorii de basme (2001); Spiritualitate creștină pe înțelesul tuturor; Morala Împărăției; întemeiată pe Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți (2003); Repere de morală creștină (2007); Dialog al vremii cu memoria (2009); Dragostea fascinantă și nemuritoare (2011)
