17 dec.- Începuturile demersurilor de realizare a Parcului sportiv universitar, azi Iuliu Hațieganu

De la Memorie şi cunoaştere locală

Revizia pentru 25 august 2020 08:51; Ghizela (Talk | contribuţii)

(dif) ←Versiunea anterioară | afişează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Cuprins

1 Începuturile demersurilor de realizare a Parcului sportiv universitar, azi „Iuliu Hațieganu”
2 Bibliografie

[modifică] Începuturile demersurilor de realizare a Parcului sportiv universitar, azi „Iuliu Hațieganu”

Ideea realizării Parcului sportiv s-a conturat în anii 1928-1929, principalul promotor și susținător al acesteia fiind prof. Iuliu Hațieganu. Profund marcat de decesul prematur al fiului său, Țuțu-Iuliu-Marius, de numai zece ani, în 1928, a investit suflet, bani și timp pentru a aduce un omagiu fiului său prin construcția acestui parc, pentru că, așa cum însuși mărturisea, „Omagiul cel mai mare adus copiilor noștri dispăruți este de a face pentru copiii altora, tot ce am fi făcut pentru al nostru”.

A urmat alegerea locului, a întinderii lui, realizarea unui plan cât mai funcțional al viitorului parc și adunarea fondurilor necesare. Un început al demersului poate fi considerat încheierea la 17 decembrie 1931 a unei înțelegeri între Universitate, al cărei rector era pe atunci Iuliu Hațieganu, Secția de Educație Fizică a Astrei prin Ion Goia și Academia de Agricultură reprezentată de rectorul Mihai Șerban. Prin aceasta, Academia de Agricultură ceda ASTREI și Universității parte a terenului necesar, la care s-a adăugat o fâșie ce aparținea orașului.

Prof. Iuliu Hațieganu a contribuit cu o mare sumă de bani, 1.000.000 de lei împrumutați de la Banca Albina, alți entuziaști contribuind la rândul lor după posibilități. Universitatea a alocat anual sume pentru dezvoltarea parcului. Sub îndrumarea lui Iuliu Haţieganu, proiectul iniţial al parcului a fost realizat de arhitectul Elemér Moll şi de inginerul orașului Gyula Kovács, ajutaţi de sugestiile profesorului de sport Albin Moraru şi de medicul Onoriu Creţianu. Proiectul a fost premiat la „Expoziţia de arhitectură sportivă” de la Jocurile Olimpice din Berlin (1936), cu medalia de bronz. S-au plantat pomi, din soiuri alese de specialiștii de la Agronomie, s-a făcut voluntariat în acest sens, primul copac fiind plantat de prof. Hațieganu. A urmat proiectarea și amenajarea terenurilor sportive pentru fotbal, volei, tenis, un bazin de înot, o pistă de alergare, dar și a clădirilor administrative. Poarta de lemn a fost construită de maestrul Petru Negrea a Ciutului din Albac, iar mozaicarea a făcut-o familia Mureșan din Mănăștur. Parcul a fost înzestrat și cu o bisericuță din lemn, în stil maramureșan. Acolo, pe o platformă aproape de clopotniță, era fixată o mică și modestă plăcuță de lemn cu inscripția „ideea parcului sportiv s-a născut la moartea lui Țuțu Hațieganu – 1928”. Astfel, acest parc a devenit la acea vreme unul din cele mai frumoase din centrul și estul Europei.

Un moment important în istoricul acestui spaţiu îl reprezintă vizita lui Carol al doilea la finele anului 1936. Cu ocazia concursului de automobile de pe <<Coasta Feleacului>>, Majestatea Sa Regele a binevoit să viziteze Parcul Sportiv al <<Astrei>>, unul dintre cele mai frumoase parcuri din sud-vestul Europei. În faţa porţii principale, unităţile de onoare, de şoimi şi cercetaşi în număr de câteva sute au format cordon de gardă. Am remarcat printre comandanţi pe D-nii maior Apostol, Prof. Precup, Prof. Faur, printre comandante pe D-nele Matei Nistor şi Selma Precup. La orele 5.30 fix, 4 gorniştii şoimi anunţă sosirea Maiestăţii Sale şi a întregei Suite. Dl. Dr. Onoriu Meţianu directorul Parcului Sportiv şi comandant O. E. T. R. prezintă raportul, iar Dl. Prof. Dr. Iuliu Haţieganu, întemeietorul parcului, urează Maiestăţii Sale bun sosit apoi ia conducerea întregei Suite. Era spre asfinţite. Soarele îmbrăca întreg Parcul într-o haină de sărbătoare. Imediat în dreapta vedem Parcul Copiilor, cu multiplele instalaţii pentru jocuri şi gimnastica corectivă. În continuare vedem <<sala de curs în aer liber>>, care asemenea unui cordon înflorit, decorează un colţ al frumosului Parc. Drumul duce puţin pe stânga. Majestatea Sa se opreşte, iar Dl. Prof. Haţieganu dă toate lămuririle asupra arenei de atletism, care într-adevăr este foarte bine îngrijită, şi face o impresie deosebită.

<<Bisericuţa Sf. Gheorghe>> cu altarul ei sculptat în flori româneşti, a stârnit admiraţia Maiestăţii Sale. Suita trece apoi prin poligonul de tragere, la locul premilitarilor. Aici ne oprim din nou. Trecem din surpriză în surpriză. Un mic monument, care reprezintă urma M. Sale. În alt colţ lângă troiţa ridicată în amintirea eroilor morţi în răsboi, Stema străgerească făcută în mărime naturală din flori. Totul e atât pitoresc aici încât multora nu le vine a crede că acest loc minunat este în Cluj, nu undeva în Apus. Suita condusă de D. Prof. Haţieganu, trece apoi pe lângă locurile unde vor fi clădite cele trei bazinuri de înnot, pe lângă cele 8 arene de tenis şi se îndreaptă spre ieşire. Tineretul – şoimii, cercetaşi, cercetaşe – intonează urarea Maiestăţii Sale. Suveranul se opreşte şi mulţumeşte tineretului – prin salutul străjeresc; felicită apoi călduros pe Dl Prof. Haţieganu, de realizarea Parcului Sportiv, apoi în uralele entusiaste ale mulţumii şi tineretului, părăseşte parcul. Dl Prof. Iuliu Haţieganu, inspector O.E.T.R. pentru Ardeal şi Banat, mulţumeşte tineretului pentru ţinuta ireproşabilă pe care a avut-o şi dă ordinul de plecare.

Ce mai conţinea proiectul şi ce s-ar mai fi realizat dacă nu ar fi intervenit războiul? În primul rând o sală de sport, în care activitatea sportivă să poată să continue şi în sezonul rece. Apoi o pistă de canotaj de aproximativ 500 m, paralelă cu apa Someşului. O tribună principală urma să fie amplasată pe terenul central, iar o popicărie în aer liber era proiectată pentru uzul celor vârstnici. În locul numit „Spre Calvaria”, o bibliotecă cu săli de lectură urma să se integreze armonios în ansamblul arhitectural şi vegetal al parcului. Un hotel pentru sportivi, cu toate accesoriile sale, îşi aveau locul bine ales. Terenul destinat copiilor urma să fie dotat cu aparate de tot soiul, prevăzut cu chioşcuri de unde să se distribuie dulciuri, răcoritoare, lapte. Pentru elevi era destinat un spaţiu în care ei să se deprindă cu viaţa de tabără, prevăzut cu vatră pentru foc şi locuri de instalare a corturilor.

Inițial, parcul a purtat numele regelui Carol al II-lea, între 1940-1945 pe cel al lui Horthy Miklós, iar între 1945-1948 pe al regelui Mihai I. După 1948, s-a numit Parcul sportiv universitar, apoi a fost botezat Victor Babeș, pentru ca azi, să poarte numele Iuliu Hațieganu.

În timp, a continuat extinderea parcului și dotarea acestuia cu noi baze sportive, noi clădiri. În anii '80 a fost ridicat blocul de garsoniere „Juventus”, destinat cazării sportivilor. În jurul vechii cabane din lemn, care găzduia atleţii, s-au construit spaţii de cazare moderne: „Casa de Oaspeţi” (în anii '90) şi un restaurant studenţesc. În 1996 a fost inaugurată clădirea nouă a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, iar în anul 1997 parcul a fost înzestrat cu o pistă modernă de atletism. Din 2005, iubitorii de fotbal au la dispoziție un teren de fotbal cu suprafaţă sintetică şi nocturnă, cu vestiar şi duşuri. În octombrie 2003 s-a deschis clădirea de 9 etaje „Universitas Student House”, destinată cazării oaspeților din străinătate și din țară veniţi la UBB. În 2009, a fost dat în folosință Complexul de Nataţie „Universitas”. Și între 2014-2015, în parc s-au derulat importante lucrări de extindere a spaţiilor de învăţământ, respectiv de modernizare a terenurilor de sport. Au fost reabilitate și aleile, reţeaua de apă și canalizare, precum și sistemul de iluminat din incinta parcului. Biserica de lemn distrusă de un incendiu, a fost refăcută și inaugurată la 18 decembrie 2015.