De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
Inaugurarea stagiunii oficiale a Teatrului Național din Cluj-Napoca (01.12.1919)
Încă din 1792, nobilimea şi intelectualitatea maghiară din Cluj au înfiinţat o Societate teatrală, iar Dieta Transilvaniei a hotărât în sesiunea din 1794 permanentizarea teatrului, prin contribuţii benevole. Cel dintâi local pentru teatru s-a construit între anii 1804-1821, pe terenul de lângă actuala Universitate Babeş-Bolyai. Între 1904-1906, s-a ridicat noul local al teatrului, clădire ce a devenit în timp o emblemă a Clujului.
Începuturile teatrului românesc la Cluj le găsim prin 1870, când elevii români din cursul superior al Liceului romano-catolic au înjghebat o trupă de teatru pe care au numit-o Prima societate română ambulantă din Transilvania. În cei 7 ani de existenţă, societatea a susţinut aproape 40 de spectacole.
După Marea Unire, una din preocupările Consiliului Dirigent a fost și aceea a înființării unui teatru românesc. La îndemnul lui Tiberiu Brediceanu, la 14 mai 1919, clădirea teatrului a trecut în patrimoniul Consiliului Dirigent, iar Teatrul Maghiar a fost mutat în clădirea din apropierea Parcului Central, unde funcționează și azi. În aceeași zi, de 14 mai, a avut loc prima reprezentație în limba română în clădirea teatrului, susținută de artiști bucureșteni.
Decizia Consiliului Dirigent din 18 septembrie 1919 este actul de înfiinţare a Teatrului Naţional, a Operei Române din Cluj, precum şi a Conservatorului. Prin același document, Zaharia Bârsan a fost numit primul director al Teatrului Național din Cluj și însărcinat cu întemeierea acestuia. Alegerea sa a fost justificată, el cunoscând cel mai bine, din numeroasele sale turnee de dinainte de Unire, starea și nevoile culturale ale românilor din Transilvania, bucurându-se în același timp de încrederea, stima și simpatia publicului și a intelectualilor ardeleni. Zaharia Bârsan mărturisea în legătură cu această desemnare: Visul meu - teatrul din Ardeal. Am fost chemat să-l fac. Bucurie mai mare cine și ce mi-ar fi putut da? Dar greul abia începea.
Dificultățile erau inerente unui început de drum. Primul pas era constituirea trupei și stabilirea repertoriului. Zaharia Bârsan a reușit în scurt timp să închege o trupă formată din 25 de actori, capabili să susțină un repertoriu reprezentativ.
Inaugurarea oficială s-a făcut la 1 decembrie 1919, marcând un an de la unire. Atunci s-au jucat cu sala plină piesele lui Zaharia Bârsan, Poemul Unirii și Se face ziuă a cărei acțiune este plasată în ultima noapte a anului 1784 și surprinde un moment din răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. În discursul rostit, Zaharia Bârsan a numit acea zi a bucuriei, mândriei și reînvierii, în care se ridică pentru viitor altar artei dramatice românești. Stagiunea a debutat a doua zi cu spectacolul Ovidiu, de Vasile Alecsandri.
Bibliografie
- Teatrul Naţional Cluj-Napoca 1919-1994 : Teatrul românesc din Transilvania 240 de ani - studiu monografic / Ceuca Justin. - Cluj-Napoca : Teatrul Naţional Cluj, 1994, p. 38-42
