De la Memorie şi cunoaştere locală

Revizia pentru 18 martie 2022 09:35; IoanT (Talk | contribuţii)
(dif) ←Versiunea anterioară | afişează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Înființarea Institutului de Istorie Națională din Cluj

Între instituțiile de mare prestigiu științific și cultural din Cluj-Napoca se numără și Institutul de Istorie „George Barițiu”, aflat în subordinea Academiei Române, Filiala Cluj. Sediul actual al Institutului se află pe strada Mihail Kogălniceanu, nr. 12-14, dar, în trecut, acesta se afla pe strada Nicolae Iorga (azi Napoca) din Cluj-Napoca, la numărul 11.

Începuturile sale au fost sprjinite generos de către Casa Regală Română, prin mari sume de bani, la care s-au adăugat alte donații de sute de mii de lei din partea unor fundații conduse de către Patriarhul Miron Cristea și istoricul Ioan Lupaș. Astfel, regele Ferdinand, vorbind la inaugurarea sediului Universității românești din Cluj, spunea în Aula Magna, la 1 februarie 1920: Iar ca un semn vădit al prețuirii și iubirii Mele față de el și față de ținutul care îl adăpostește, am hotărât, în amintirea acestor serbări, a dărui un fond de 400.000 lei, a căror dobândă se va întrebuința pentru înființarea pe lângă Universitate a unui Institut pentru studiul istoriei române, atât de vitreg tratată sub stăpânirea trecută.

Deși anunțate cu mare entuziasm și motivație, înființarea și funcționarea Institutului de Istorie de la Cluj n-au fost scutite de dificultăți materiale și de personal. Cu toate acestea, conducerea instituției a reușit, în 1929, cumpărarea unei clădiri cu un etaj și curte interioară pe strada Napoca, care a fost apoi amenajată pentru nevoile de lucru ale cercetătorilor istorici clujeni. Aceste lucrări au permis, la 13 iunie 1937, inaugurarea oficială a Institutului în prezența regelui Carol al II-lea, care scria în Cartea de Aur a Institutului de Istorie Națională din Cluj: Necesitatea întemeierii unui Institut de Istorie Națională pe lângă Universitatea din Cluj a fost arătată, încă din primele zile de viață românească ale acestei Universități, de către Dl. prof. I. Lupaș, în lecția de deschidere a cursului său de Istorie a Transilvaniei, rostită la 11 Noemvrie 1919.

La câțiva ani însă, de la inaugurarea oficială, institutul este nevoit să-și mute sediul, pe timpul războiului, la Sibiu, acolo unde se aflau și mare parte din facultățile Universității „Regele Ferdinand”. După revenirea la Cluj, institutul clujean de cercetare suferă, ca toate celelalte instituții românești, ingerințele politice ale regimului comunist, fiind redenumit, de la 1 mai 1949, ca Institutul de Istorie și Arheologie Cluj al Academiei Române.

Între primii săi directori și cercetători s-au numărat mari personalități științifice românești, precum: Alexandru Lapedatu, Ioan Lupaș, Ioan Moga, Ioachim Crăciun, David Prodan, Aurel Decei, Ștefan Pascu și alții.

[modifică] Bibliografie

  1. Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca : 90 de ani de existență, 1920-2010 / Nicolae Edroiu (coord.). - Cluj-Napoca : [s.n.], 2010, p. 241-245, ISBN 978-606-8529-95-0, consultat pe http://www.history-cluj.ro la 11 apr. 2019.
  2. Istoria Universității Babeș-Bolyai / Ovidiu Ghitta (coord.). - Cluj-Napoca: Editura Mega, 2012, p. 145, ISBN 978-606-543-222-2