De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Înființarea Institutului Arhiva de Folclor al Academiei Române, Filiala Cluj
Institutul Arhiva de Folclor al Academiei Române Cluj-Napoca reprezintă o instituție care se ocupă, așa cum dorise chiar întemeietorul său, Ion Mușlea, de culegerea credințelor, a obiceiurilor și a literaturii populare a românilor. După integrarea Transilvaniei în cadrul frontierelor românești, după decembrie 1918, necesitatea susținerii și afirmării unei nobleți naționale, după cuvintele profesorului clujean George Vâlsan, trebuia să se reflecte și prin cercetări etno-folclorice din satele românești.
Astfel, în perioada interbelică au existat mai multe inițiative asemănătoare precursoare, dar nici una care să cuprindă ideea de culegere și arhivare a elementelor de tradiție românească din cântece, poezie, meșteșuguri etc. Printre aceste inițiative, se poate menționa Societatea etnografică română, înființată în 1923 și condusă de George Vâlsan și Muzeul Etnografic al Ardealului, întemeiat în 1922 și condus de Romulus Vuia. Prin conducerea lor de către universitari, se asigura o relație apropiată cu Universitatea din Cluj și un cadru mai ușor de cercetare pentru tinerii specialiști și cercetători ai folclorului românesc, aflați la început de drum în dezvoltarea acestui domeniu.
Cu toată contribuția celor două instituții, și în pofida unor lucrări științifice valoroase apărute deja, Ion Mușlea își dă seama de fragila cunoaștere și mai ales de inexistența cvasi-totală a înregistrării și păstrării izvoarelor scrise și nescrise ale culturii tradiționale românești din regiunea Transilvaniei. Prin urmare, reîntors la Cluj, și după câteva studii de folclor publicate, Ion Mușlea propune înființarea, pe lângă Muzeul Etnografic din Cluj, unde și lucra, a unei arhive de folclor, fără să reușească, însă. Nedescurajat de eșec, face o nouă încercare, de data aceasta susținut și de Sextil Pușcariu, prin intermediul căruia se adresează direct Academiei Române cu un memoriu foarte bine argumentat, în care propune înființarea, în cadrul acesteia, a unei arhive de folclor. Cu toate acestea, propunerea, prezentată Secției Literare din cadrul Academiei Române, în 1929, nu a primit aviz favorabil decât în sesiunea din mai 1930, în urma prezentării unui al doilea memoriu.
Astfel, se consfințea înființarea unei Arhive de Folclor pe lângă Muzeul Limbii Române de pe lângă Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj, a cărui conducere îi era atribuită, desigur, lui Ion Mușlea, dar sub îndrumarea academicianului Sextil Pușcariu.
[modifică] Bibliografie
- Cercetări etnografice și de folclor, Vol.1 / Ion Mușlea. - Ediție îngrijită, cu studiu introductiv, bibliografie, registrul corespondenței de specialitate, indice, de Ion Taloș. – București : Editura Minerva, 1971, p. VIII-XII
