De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

Deschiderea Școlii superioare de fete (Felsőbb leányiskola) cunoscută și ca de Gerando

În perioada dualismului, legea din 1868 prevedea învățământul obligatoriu până la 12 ani pentru fete, dar se prefigura o nevoie tot mai accentuată pentru învățământ de nivel superior al fetelor de 12-18 ani, mai ales în familiile aristocrate și burgheze. Ca urmare, astfel de școli au început să apară cu susținerea orașelor sau a statului.

Școala Superioară de Fete din Cluj a început să funcționeze din anul 1880. Instituția este importantă pe de-o parte pentru că este prima școală superioară de fete din Cluj, școală de stat, constituită după modelul așezământului budapestan înființat la 1875 de Molnár Antal, pe de altă parte, datorită direcțiunii acestei școli, asumată de Antonina de Gerando, o luptătoare pentru dreptul la cultură și educație al femeilor, importantă teoreticiană în domeniul științei educației și o specialistă în practica educațională.

Antonina de Gerando a marcat istoria educației clujene. Fiică a lui Auguste de Gerando și a Emmei Teleki, născută la Paris, unde și-a desvârșit studiile, a predat în Ungaria, înainte de a fi chemată la Cluj, ca directoare a Școlii Superioare de Fete. Timp de 32 de ani a condus această școală, iar personalitatea sa, amprenta imprimată acestei instituții au făcut ca școala să fie cunoscută ca Dezserándó. Obiectivele urmărite de Antonina de Gerando erau ca fetele să-și însușească acele deprinderi necesare chemării lor în viață (pe atunci asumarea maternității, conducerea gospodăriei, arta culinară), dar în același timp, să poată să se ridice la nivelul de cultură generală însușită de bărbați în școală. Punea accentul pe valorile interioare umane, înțelegere, morală și dezvoltarea simțului estetic. Procesul educațional se desfășura după model francez, după care ea însăși s-a format. Manualele Antoninei de Gerando au fost recunoscute de specialiști, prefața manualului ei de muzică era semnată de însuși Franz Liszt.

La început, școala a funcționat într-o clădire pe Bulevardul 21 Decembrie de azi, dar cum numărul elevelor a fost în continuă creștere (242 eleve la 1892), în anul 1900, școala s-a mutat într-o nouă clădire, clădirea de azi a Facultății de chimie, de lângă Parcul Central, construită după proiectul lui Alpár Ignác. În clădirea cu un front cu 23 de ferestre, 8 săli de curs, cămin și sală de sport, se găsea și locuința directoarei a cărei viață s-a împletit și identificat cu viața instituției pe care a condus-o. Antonina de Gerando, se afla în tovărășia elevelor sale de diminațea până seara, iar fetele povesteau cu bucurie părinților despre viața instituției. La pensionare, a ales o locuiță ale cărei ferestre dădeau sprea școala pe care a iubit-o atât de mult. Despre acest atașament avea să scrie: „iubesc această școală, precum artistul își iubește creația, așa cum mama își iubește copilul”.

După 1918, instituția a fost preluată de statul român, devenind Liceul Regina Maria, prima școală de fete cu predare în limba română din Transilvania, precursoare a Colegiului Național George Coșbuc de azi.

Bibliografie