De la Memorie şi cunoaştere locală

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la: Navigare, căutare
Versiunea de la data 18 martie 2022 08:30 (modifică)
IoanT (Talk | contribuţii)
(→Înființarea Spitalului de femei și a ambulatoriului ''Dominic Stanca'' din Cluj-Napoca (09.04.1919))
← Diferenţa anterioară		 Versiunea curentă (10 august 2023 05:48) (modifică) (anulează)
Ghizela (Talk | contribuţii)

 
Linia 1: Linia 1:
__TOC__ __TOC__
-==Înființarea Spitalului de femei și a ambulatoriului ''Dominic Stanca'' din Cluj-Napoca (09.04.1919)==+==Înființarea Spitalului de femei==
 +Spitalului de femei din Cluj a fost deschis în 9 aprilie 1919, fiind primul așezământ românesc de sănătate publică din oraș, care și-a asociat ulterior numele lui Dominic Stanca. Originar din Petroșani, acesta a obținut diploma de medic la Cluj. Chirurg și ginecolog, puternic implicat în lupta împotriva bolilor venerice, el a fost însărcinat cu conducerea și organizarea spitalului.
-Între instituțiile importante ale Clujului care au luat ființă după Marea Unire se numără și primul așezământ românesc de sănătate publică, în aprilie 1919, sub numele de Spitalul de femei Cluj al Consiliului Dirigent, care va purta ulterior numele lui [[Stanca%2C_Dominic|Dominic Stanca]], fondatorul său. Acesta, originar din Petroșani, a participat la Congresul medicilor români, de la Sibiu, din ianuarie 1919, unde [[Moldovan%2C_Iuliu|Iuliu Moldovan]], în calitate de șef al Resortului Ocrotirilor Sociale din Consiliul Dirigent a propus înființarea acestui spital la Cluj. Astfel, printr-un ordin al Resortului, și cu sprijinul primului primar român al Clujului, [[Pop%2C_Iulian|Iulian Pop]] și al armatei române, la propunerea dr. [[Tătaru%2C_Coriolan|Coriolan Tătaru]] și a dr. Ion Totoianu, Dominic Stanca a fost însărcinat cu organizarea unui spital și a unui ambulatoriu, care urma să fie instituție de stat. +Acesta a funcționat în clădirea de azi de la intersecția bulevardului 21 Decembrie 1989 cu strada Paris, rechiziționată în beneficiul său. Primăria a acordat 12.000 de coroane pentru reparații, igienizare și zugrăvirea imobilului, a oferit scaune, mese, o canapea și a asigurat din bugetul local cheltuielile de întreținere. Armata a donat 120 de paturi, pături, albituri și rufe, la care s-au adăugat 60 de paturi de la Spitalul de boli infecțioase. Instrumentarul și medicamentele veneau de la Resortul Ocrotirilor Sociale din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei.
 +==Activitatea spitalului==
 +Spitalul s-a specializat în tratarea prostituatelor și bolilor venerice, fiind o noutate nu doar în spațiul transilvan, dar și în România. Astfel, în anul 1920, complexul instituțional a preluat controlul deplin al prostituatelor, prin analize obligatorii periodice, în această abordare, prostituția devenind în primul rând problemă de sănătate publică. În 1921, s-a înființat Biroul de triaj, care urmărea depistarea prostituatelor clandestine, dezvoltarea unei propagande sanitare ample privind bolile venerice, stabilind relații cu alte instituții sanitare, dar și cu poliția și biserica, înscriind bolnavii, realizând interviuri și supraveghindu-i cât era necesar.
-Pentru realizarea acestui obiectiv, a fost înființată o comisie, din care făcea parte și noul director propus, pentru identificarea unui imobil potrivit pentru un spital. În urma deplasărilor în oraș, a fost ales un imobil situat pe strada [[Bulevardul_21_Decembrie_1989|Calea Victoriei]], nr. 60, astăzi aflat la intersecția bulevardului 21 Decembrie 1989 cu strada Paris. Comisia a făcut un raport către Prefectura orașului Cluj, care a decis rechiziționarea clădirii și a grădinii, iar primăria Clujului a votat suma de 12.000 de coroane pentru repararea, igienizarea și zugrăvirea imobilului. +O componentă a complexului medical a fost și Ambulatoriul, înființat în 1919, unde se administrau tratamente periodice și temporare, cazurile grave fiind direcționate spre spital. Acest ambulatoriu, deși conceput pentru a trata și preveni diferite afecțiuni și probleme, s-a ocupat, în primul rând, de bolile venerice și persoanele purtătoare ale acestora.
-În urma implicării unor mari personalități medicale clujene de atunci și a mai multor instituții publice românești, Spitalul de femei din Cluj a fost deschis la 9 aprilie, iar Ambulatoriul Policlinic, la 19 aprilie 1919. Dotarea acestora s-a făcut prin generozitatea armatei, care a donat 120 de paturi de lemn cu chingi, pături, albituri și rufe, în timp ce Primăria Cluj a donat scaune, mese, o canapea și lucrul cel mai important, asigura din bugetul local cheltuielile pentru întreținerea spitalului și a ambulatoriului. La acestea se adaugă și donația de 60 de paturi de fier cu somieră din partea Spitalului epidemic Cluj, condus de dr. Ion Totoianu. Asigurarea instrumentarului medical și a medicamentelor cădea în responsabilitatea Resortului Ocrotirilor Sociale din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei. +În 1919, a fost înființat după o serie de modele occidentale și Atelierul de croitorie al spitalului, prin care se urmărea asigurarea formării profesionale a pacientelor nevoiașe, schimbarea modului de viață și reintegrarea socială în unele situații. În anul 1920, aici munceau 30 de femei.
-Ca structură organizatorică, Spitalul de femei și Ambulatoriul policlinic era compus din trei secții. Secția de ginecologie-obstetrică a fost înființată abia peste un an, în 1920, timp în care numărul bolnavelor tratate în spital a fost de 619, iar a celor în ambulatoriu, de 2.091. Personalul era format din medici pricepuți; alături de Dominic Stanca, în spital, mai fiind angajați fratele său, Constantin Stanca, șeful secției de ginecologie-obstetrică, Carol Weber, care va prelua ambulatoriul puțin mai târziu, Marțian Feder și alții. În decembrie 1919 este angajată și prima femeie medic la acest spital, Dido Mărginean, absolventă a Facultății de Medicină din Cluj. Tot în cadrul spitalului clujean, încă din 1919, a fost înființată o anexă cu atelier de industrie casnică pentru sprijinirea bolnavelor nevoiașe, internate în spital, în obținerea unei calificări în diferite profesii. Prin aceasta, Spitalul de femei și Ambulatoriul policlinic din Cluj semăna cu spitalele din Anglia, precum Lock Hospital din Londra, care funcționa și ca spital de refugiu pentru femeile bolnave de boli venerice sau Wetmoreland Lock Hospital din Dublin.+În 1920, s-a înființat și o secție de obstetrică-ginecologie, spitalul crescând cu alte 30 de paturi. Aici erau monitorizate sarcini considerate problematice, se asistau nașteri, dar mult mai numeroase au fost intervențiile ginecologice: avorturile, tratarea avorturilor spontane.
 + 
 +Înființarea Spitalului de femei din Cluj poate fi privită din perspectiva procesului construcțiilor instituționale noi, românești, de după Unire, dar și al preocupărilor demografice, specifice și altor state ale timpului, unele cauzate de războiul încheiat și/sau în legătură cu probleme de sănătate publică, ca părți și ale programelor biopolitice ale noilor state naționale.
==Bibliografie== ==Bibliografie==
-#''Facultatea de medicină, Școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500 - 2000). Scurt istoric'' / Florea Marin. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2004, 929 p., ISBN 973-686-622-X+#Florea Marin, ''Facultatea de medicină, Școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500 - 2000). Scurt istoric'', Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2004.
 +#Bokor Zsuzsa, ''Női páciensek: a kolozsvári Női Kórház története a két világháború között'', în „Korall”, 66/2016, p.53-72.
 + 
<br> <br>
[[Categorie:Cluj]] [[Categorie:Cluj]]
[[Categorie:Istoricul oraşului]] [[Categorie:Istoricul oraşului]]

Versiunea curentă

Cuprins

[modifică] Înființarea Spitalului de femei

Spitalului de femei din Cluj a fost deschis în 9 aprilie 1919, fiind primul așezământ românesc de sănătate publică din oraș, care și-a asociat ulterior numele lui Dominic Stanca. Originar din Petroșani, acesta a obținut diploma de medic la Cluj. Chirurg și ginecolog, puternic implicat în lupta împotriva bolilor venerice, el a fost însărcinat cu conducerea și organizarea spitalului.

Acesta a funcționat în clădirea de azi de la intersecția bulevardului 21 Decembrie 1989 cu strada Paris, rechiziționată în beneficiul său. Primăria a acordat 12.000 de coroane pentru reparații, igienizare și zugrăvirea imobilului, a oferit scaune, mese, o canapea și a asigurat din bugetul local cheltuielile de întreținere. Armata a donat 120 de paturi, pături, albituri și rufe, la care s-au adăugat 60 de paturi de la Spitalul de boli infecțioase. Instrumentarul și medicamentele veneau de la Resortul Ocrotirilor Sociale din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei.

[modifică] Activitatea spitalului

Spitalul s-a specializat în tratarea prostituatelor și bolilor venerice, fiind o noutate nu doar în spațiul transilvan, dar și în România. Astfel, în anul 1920, complexul instituțional a preluat controlul deplin al prostituatelor, prin analize obligatorii periodice, în această abordare, prostituția devenind în primul rând problemă de sănătate publică. În 1921, s-a înființat Biroul de triaj, care urmărea depistarea prostituatelor clandestine, dezvoltarea unei propagande sanitare ample privind bolile venerice, stabilind relații cu alte instituții sanitare, dar și cu poliția și biserica, înscriind bolnavii, realizând interviuri și supraveghindu-i cât era necesar.

O componentă a complexului medical a fost și Ambulatoriul, înființat în 1919, unde se administrau tratamente periodice și temporare, cazurile grave fiind direcționate spre spital. Acest ambulatoriu, deși conceput pentru a trata și preveni diferite afecțiuni și probleme, s-a ocupat, în primul rând, de bolile venerice și persoanele purtătoare ale acestora.

În 1919, a fost înființat după o serie de modele occidentale și Atelierul de croitorie al spitalului, prin care se urmărea asigurarea formării profesionale a pacientelor nevoiașe, schimbarea modului de viață și reintegrarea socială în unele situații. În anul 1920, aici munceau 30 de femei.

În 1920, s-a înființat și o secție de obstetrică-ginecologie, spitalul crescând cu alte 30 de paturi. Aici erau monitorizate sarcini considerate problematice, se asistau nașteri, dar mult mai numeroase au fost intervențiile ginecologice: avorturile, tratarea avorturilor spontane.

Înființarea Spitalului de femei din Cluj poate fi privită din perspectiva procesului construcțiilor instituționale noi, românești, de după Unire, dar și al preocupărilor demografice, specifice și altor state ale timpului, unele cauzate de războiul încheiat și/sau în legătură cu probleme de sănătate publică, ca părți și ale programelor biopolitice ale noilor state naționale.

[modifică] Bibliografie

  1. Florea Marin, Facultatea de medicină, Școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500 - 2000). Scurt istoric, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2004.
  2. Bokor Zsuzsa, Női páciensek: a kolozsvári Női Kórház története a két világháború között, în „Korall”, 66/2016, p.53-72.


Adus de la "http://www.bjc.ro/wiki/index.php/9_apr._-_%C3%8Enfiin%C8%9Barea_Spitalului_de_femei_%C8%99i_a_ambulatoriului_Dominic_Stanca_din_Cluj-Napoca"