De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
Înființarea Spitalului de femei și a ambulatoriului Dominic Stanca din Cluj-Napoca (09.04.1919)
Între instituțiile importante ale Clujului care au luat ființă după Marea Unire se numără și primul așezământ românesc de sănătate publică, în aprilie 1919, sub numele de Spitalul de femei Cluj al Consiliului Dirigent, care va purta ulterior numele lui Dominic Stanca, fondatorul său. Acesta, originar din Petroșani, a participat la Congresul medicilor români, de la Sibiu, din ianuarie 1919, unde Iuliu Moldovan, în calitate de șef al Resortului Ocrotirilor Sociale din Consiliul Dirigent a propus înființarea acestui spital la Cluj. Astfel, printr-un ordin al Resortului, și cu sprijinul primului primar român al Clujului, Iulian Pop și al armatei române, la propunerea dr. Coriolan Tătaru și a dr. Ion Totoianu, Dominic Stanca a fost însărcinat cu organizarea unui spital și a unui ambulatoriu, care urma să fie instituție de stat.
Pentru realizarea acestui obiectiv, a fost înființată o comisie, din care făcea parte și noul director propus, pentru identificarea unui imobil potrivit pentru un spital. În urma deplasărilor în oraș, a fost ales un imobil situat pe strada Calea Victoriei, nr. 60, astăzi aflat la intersecția bulevardului 21 Decembrie 1989 cu strada Paris. Comisia a făcut un raport către Prefectura orașului Cluj, care a decis rechiziționarea clădirii și a grădinii, iar primăria Clujului a votat suma de 12.000 de coroane pentru repararea, igienizarea și zugrăvirea imobilului.
În urma implicării unor mari personalități medicale clujene de atunci și a mai multor instituții publice românești, Spitalul de femei din Cluj a fost deschis la 9 aprilie, iar Ambulatoriul Policlinic, la 19 aprilie 1919. Dotarea acestora s-a făcut prin generozitatea armatei, care a donat 120 de paturi de lemn cu chingi, pături, albituri și rufe, în timp ce Primăria Cluj a donat scaune, mese, o canapea și lucrul cel mai important, asigura din bugetul local cheltuielile pentru întreținerea spitalului și a ambulatoriului. La acestea se adaugă și donația de 60 de paturi de fier cu somieră din partea Spitalului epidemic Cluj, condus de dr. Ion Totoianu. Asigurarea instrumentarului medical și a medicamentelor cădea în responsabilitatea Resortului Ocrotirilor Sociale din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei.
Ca structură organizatorică, Spitalul de femei și Ambulatoriul policlinic era compus din trei secții. Secția de ginecologie-obstetrică a fost înființată abia peste un an, în 1920, timp în care numărul bolnavelor tratate în spital a fost de 619, iar a celor în ambulatoriu, de 2.091. Personalul era format din medici pricepuți; alături de Dominic Stanca, în spital, mai fiind angajați fratele său, Constantin Stanca, șeful secției de ginecologie-obstetrică, Carol Weber, care va prelua ambulatoriul puțin mai târziu, Marțian Feder și alții. În decembrie 1919 este angajată și prima femeie medic la acest spital, Dido Mărginean, absolventă a Facultății de Medicină din Cluj. Tot în cadrul spitalului clujean, încă din 1919, a fost înființată o anexă cu atelier de industrie casnică pentru sprijinirea bolnavelor nevoiașe, internate în spital, în obținerea unei calificări în diferite profesii. Prin aceasta, Spitalul de femei și Ambulatoriul policlinic din Cluj semăna cu spitalele din Anglia, precum Lock Hospital din Londra, care funcționa și ca spital de refugiu pentru femeile bolnave de boli venerice sau Wetmoreland Lock Hospital din Dublin.
Bibliografie
- Facultatea de medicină, Școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500 - 2000). Scurt istoric / Florea Marin. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2004, 929 p., ISBN 973-686-622-X
