De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 31 iulie 1893, Sighișoara/ judeţul Mureș - d. 21 martie 1958, București. Soprană
Aurora (Aca) de Barbu provenea dintr-o familie ardeleană de elită, tatăl ei, Sever de Barbu, fiind descendent direct al memorandistului Partenie Barbu, iar mama sa, era nepoata preotului, pedagogului și scriitorului Zaharia Boiu, membru corespondent al Academiei Române, participant și el la mișcarea memorandistă. S-a născut la Sighișoara, în casa bunicilor, fiind cea mai mare dintre cei opt copii ai familiei stabilite la Reghin. Aici a urmat primele clase la școala din Deal, după care a fost înscrisă la Școala civilă de fete din Sibiu. De mică a fost atrasă de muzică, și împotriva voinței părinților ei, a trecut la Conservatorul din Târgu Mureș. A fost admisă apoi, direct în anul II, la Academia de Muzică din Viena, în 1910. A renunțat după doi ani datorită unor probleme financiare, continuându-și însă pregătirea în particular, cu profesorul Filip Forsten.
În anul 1914 a semnat un contract cu Opera din Hamburg, cântând însă pe mai multe scene precum cele din Karlstheater, Baden bei Wien, Tepliz-Schonau, Grun sau Volksoper din Viena.
A debutat la Opera din Cluj într-un mod cu totul neprevăzut, pentru a salva un spectacol care rămăsese fără solistă și între anii 1922-1933 a fost prim-solistă a Operei din Cluj.
În anul 1933 s-a mutat cu soțul ei, juristul Nicolae Bireescu, la București, unde a cântat până în 1945. În acest an, după instalarea la putere a guvernului comunist, directorul operei din București, Victor Eftimiu, a dispus pensionarea înainte de termen a artistei. Astfel, la 1 septembrie 1945, a fost pensionată abuziv.
În urma memoriului adresat președinției Consiliului de miniștri, a fost reintegrată ca artistă solistă la Opera Română din Timișoara, aflată încă în stadiul de proiect, pentru care artista intervenise chiar pe lângă Petru Groza pentru a o înființa și a înaintat numeroase memorii celor mai înalte foruri. Era un vis al artistei, care se născuse cu mult în urmă, în timpul unui turneu la Timișoara alături de Traian Grozăvescu. Atunci hotărâseră amândoi să înființeze, cu banii pe care aveau să-i câștige în străinătate, o operă românească la Timișoara. Cum Traian Grozăvescu murise, Aca de Barbu rămăsese să împlinească acest proiect al lor din tinerețe. Astfel, angajată la 13 februarie 1946 la Opera din Timișoara, avea să ocupe funcția de director al acesteia după înființarea instituției prin decret regal la 30 martie 1946. Și-a început activitatea fără a avea la dispoziție fonduri, decoruri, birouri, doar sala teatrului, cu un colectiv în majoritate debutant. În scurt timp, Aca de Barbu a reușit să obțină fonduri și după o muncă asiduă, opera a fost inaugurată la 27 aprilie 1947, cu Aida de Giuseppe Verdi, spectacol regizat de Aca de Barbu însăși, un spectacol primit cu bucurie de public și comentat elogios de presa vremii, difuzat prin megafoane în Piața Operei. Aca de Barbu a fost director al Operei din Timișoara până în anul 1956, când a fost îndepărtată, din cauza originii sale „nesănătoase”.
Epoca Aca de Barbu s-a încheiat cu spectacolul Ana Lugojana de Barbu Filaret, regizat de cea care a fost primul director al instituției. A fost tranferată la București și a continuat să predea, la clasa de regie și operă de la Conservatorul din București, până la moarte.
A fost distinsă cu titlul de Artist Emerit, recunoscându-i-se astfel meritele și prestigioasa carieră de peste 40 de ani.
[modifică] Repertoriu clujean (selectiv):
- Venus (Richard Wagner: Tannhäuser) (1921)
- Floria Tosca (Giacomo Puccini: Tosca) (1922, 1926)
- Regina din Saba (Karl Goldmark: Regina din Saba) (1923)
- Marta (Eugene D’Albert: Terra Baixa (Tiefland) sau În valea Cataloniei) (1924)
- Amelia (Giuseppe Verdi: Bal mascat) (1926)
- Fidelio, Leonora (Ludwig van Beethoven: Fidelio) (1927)
- Charlotte (J. Massenet: Werther) (1928)
- Anca (Sabin Drăgoi: Năpasta) (1929)
- Selika (Giacomo Meyerbeer : Africana) (1930)
- Giulietta (Jacques Offenbach: Povestirile lui Hoffmann) (1930)
- D-na Fluth (Otto Nicolai: Nevestele vesele din Windsor) (1931)
- Rosalinde (Johann Strauss-fiul: Liliacul) (1932)
- Elena (Jacques Offenbach: Frumoasa Elena) (1933)
- Anina (J. Strauss-fiul: O noapte la Veneția) (1934)
Cel mai mare succes l-a înregistrat în operele Fidelio, Tosca și Bal mascat.
[modifică] Bibliografie:
- Aca de Barbu/Corneliu Buescu. – Bucureşti : Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, 1991, 145 p. + foto ISBN 973-42-0082-8
- Aca de Barbu în Enciclopedia României, la http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Aca_de_Barbu, accesat la 1 iul. 2016
- Aca de Barbu nu a fost uitată/Istrate Manu, la http://www.punctul.ro/aca-de-barbu-nu-a-fost-uitata/, accesat la 1 iulie 2016
- Clujeni ai secolului 20 : dicționar esențial.- Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2000, p. 28. ISBN 973-686-102-3
- Erdélyi lexicon (1928), ed. 2. – Marosvásárhely : Mentor, 2002, p.26. ISBN 973-599-023-7
- Opera Română din Cluj : 1919-1999/Octavian Lazăr Cosma, vol. I. – Bistrița : Charmides, 2010. Vol I: 1919-1959. – ISBN 978-973-7659-45-3
- Povestea fascinantă a Aurorei de Barbu, soprana responsabilă pentru înființarea Operei din Timișoara/Liana Păun, la http://www.pressalert.ro/2015/03/povestea-fascinanta-a-aurorei-de-barbu-soprana-responsabila-pentru-infiintarea-operei-din-timisoara/, accesat la 1 iulie 2016.
