De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Istoricul clădirii
După Reforma religioasă din secolul al XVI-lea, iezuiţii s-au întors în oraşul Cluj, amenajând o casă de rugăciune la intersecţia străzilor Universităţii şi Kogălniceanu, unde mai fusese cîndva o biserică catolică. Pe la 1700 iezuiţii cumpără o parcelă de pămînt şi iniţiază o strîngere de fonduri masivă pentru construcţia unei noi biserici între 1718 şi 1724, pe care o închină Sfintei Treimi. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, împărăteasa Austriei, Maria Tereza, dornică de înfiinţarea unei instituţii de învăţămînt superior în Transilvania, donează Biserica iezuită Congregaţiei Piariştilor, motiv pentru care este cunoscută astăzi şi ca Biserica Piaristă sau Biserica Universităţii.
Aşezarea pietrei de temelie a fost făcută de către episcopul de Alba Iulia, Mártonfi György , la data de 13 martie 1718. Inscripţia de pe piatra de temelie atestă numele arhitectului bisericii, iezuitul austriac Christoph Tausch, discipol vienez al italianului Andrea Pozzo. Sfinţirea bisericii a avut loc la 13 mai 1725, cu participarea episcopului Antalfi János .
Sub biserică se află o criptă cu 140 de locuri, unii dintre răposaţi fiind transportaţi aici din cripta bisericii din Cetatea Veche. Pe lîngă numeroase persoane de seamă, aici se odihnesc contele Apor István , vistiernic şi comandant suprem al Transilvaniei, mort în 1704, mare donator al iezuiţilor şi baronul Jósika János (1777-1843), guvernator al Transilvaniei, împreună cu soţia sa, contesa Csáky Rozália (1783-1850), fondatoarea Societăţii de Caritate a Doamnelor.
După 1948, cînd Biserica Greco-Catolică a fost desfinţată, numeroşi enoriaşi greco-catolici au început să frecventeze această biserică.
Biserica a fost renovată, pentru prima dată, în 1775 de către Anton Űberlacher, cel care a lucrat şi la construirea bisericii unitariene. Alte lucrări de renovare au mai avut loc şi în 1831 şi 1942-1943. Biserica dispune de un sistem de încălzire începînd din 1930. Ultimele lucrări de renovare a bisericii au avut loc între 1968-1970, sub conducerea lui Bágyui Lajos , iar revopsirea exterioară a bisericii a fost realizată în 2005, în nuanţe mai închise.
[modifică] Detalii arhitecturale
În arhitectura acestei biserici poate fi recunoscută influenţa puternică a barocului austriac, influenţă ce se va regăsi, de altfel, în mai toate bisericile catolice construite în Transilvania în secolul al XVIII-lea, chiar şi la cele greco-catolice.
Edificiul este prima clădire în stil baroc din Cluj şi prima biserică de acest stil din Transilvania.
Faţada bisericii de astăzi datează încă din momentul construcţiei bisericii, terminată în 1724, creând o impresie de puritanism arhitectural. Faţada principală este dominată de două turnuri masive, articulate de cîte doi pilaştri treptaţi, cu capiteluri ionice şi înzestrată cu nişe pentru statui. Partea centrală a faţadei este delimitată de o cornişă care intersectează liniile verticale ale celor două turnuri.
Iluminarea faţadei este asigurată de o fereastră înaltă, închisă de un arc semicircular, sprijinită de o balustradă concavă la bază şi încadrată de două ferestre mai mici şi mai înguste. Partea de sus a faţadei se termină într-un fronton triunghiular, având în mijloc o fereastră de formă circulară. Frontonul este străjuit de părţile superioare ale celor două turnuri, articulate şi ele de cîte două perechi de pilaştri ionici, deasupra cărora se află acoperişul specific stilului baroc.
Poarta principală a bisericii prezintă o imagine monumentală, mai ales datorită arcului despicat, în mijlocul căruia se află doi îngeri care susţin un relief înfăţişînd Sfînta Treime, iar sub ei putînd fi citită inscripţia, cîndva aurită, HONORI SANCTISSIMAE TRINITAS. În nişele de pe faţadă au fost amplasate mai multe statui de sfinţi catolici, printre care Sfântul Ignaţiu de Loyola. Faţada sudică a bisericii este lipită de clădirea universităţii, în timp ce cea nordică este lipsită aproape în totalitate de decoraţiuni.
Interiorul are structura unei singure nave, spre care se deschid mai multe capele, în timp ce trecerea dinspre navă şi cor este marcată de pilaştri arcuiţi. Atît nava, cât şi corul sunt acoperite de bolţi cilindrice, iar capelele laterale de bolţi în cruce. Altarul principal, generos poleit cu aur, are laturile susţinute de coloane colosale cu capiteluri compozite cu caneluri şi acoperite cu un strat exterior din imitaţie de marmură roşie. Amvonul este şi el bogat decorat cu figurile celor patru evanghelişti şi simbolurile lor binecunoscute: Matei cu îngerul, Marcu, cu leul, în stînga, stema iezuiţilor la mijloc, Luca cu taurul şi Ioan cu vulturul, în dreapta.
Cele patru confesionale, cu două modele decorative, respectiv scaunele înalte, atent cioplite, cu ornamente baroce în lateral, fac parte din mobilierul iniţial. Orga, în stil Empire, poleită cu aur, a fost realizată în 1849 după planurile muziceanului clujean Ruzitska György .
[modifică] Bibliografie
- Povestea „oraşului-comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale/Lukács József.- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.91-92. ISBN 973-9279-74-0.
- Cluj-Napoca, Ghid turistic, istoric, cultural/ György Gaal.- Cluj-Napoca: Editura Tortoma-Asociaţia Kolozsvar Társaság, 2014, p.152-157.ISBN 978-973-8995-17-8.
- Clujul de altădată/ Chiş, Ancuţa-Lăcrămioara, Ucu, Bodiceanu.-Cluj-Napoca: Editura Dokia, 2014, planşa 112. ISBN 978-606-8492-35-3.
- https://www.google.ro/search?q=biserica-piarista-din-cluj
