De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Istoricul clădirii

A fost construită după planurile arhitectului timişorean Károly Kós (1883-1977) în stil național-secession, de către maestrul constructor Janos Spada, între anii 1913-1914. Numele de astăzi se datorează faptului că turnul de sud al bisericii are în vârf un cocoş – simbol al luminii care veghează împotriva diavolului. Potrivit legendei, diavolul îşi desfăşoară activitatea până la întâiul cântat al cocoşului. Biserica a fost sfințită la 22 martie 1914 de către episcopul vicar Karoly Nagy.

[modifică] Detalii arhitectonice

Biserica are o structură asemănătoare unei basilici, fiind compusă din trei
nave pe direcția nord-sud, cea centrală mai înaltă, celelalte două, mai joase. Biserica are două turnuri, unul pe o bază pătrată, mai înalt, cu 4 fiale și un ceas cu cadran alb și cifre romane, pe două laturi, iar celălalt, lateral, mai jos, în plan circular, asigurând echilibrul arhitectural al construcției. În ambele turnuri, publicul poate ajunge pe scări. Turnurile sunt acoperite cu țigle Zsolnay, cu smalț verde. Fațada bisericii și a turnului mare sunt pline de ferestre geminate, înguste și lungi, pe verticală: câte 5 deasupra portalului central și 3 deasupra, spre pod, 3 la baza turnului mare și încă 2 la mijlocul lui, aliniate cu celelalte, de pe fațadă. În afara portalului mare, mai există altele două, mai mici, în lateral.
Planul bisericii este de factura bazilicilor romanice, cu interiorul decorat cu motive etnografice maghiare din Valea Călatei, având bolta ornată cu casete pictate realizate după desenele profesor Sandor Muhits. Din cauza iluminării slabe, interiorul pare și mai sobru din cauza mobilierului masiv, de culoare închisă. Tribuna orgii face parte din interior, iar stranele sunt accesibile doar dinspre lateral. Pe spațiul pătrat al amvonului este reprezentată, în mod simbolic, scena în care un pelican își hrănește puii cu propriul sânge, iar pe parapetul galeriei este pictată o pasăre phoenix, reînviind din propria cenușă, așa cum a reînviat și biserica din Mănăștur. În ciuda faptului că biserica este destul de mică și așezată între mai multe clădiri, cu destinații publice, ea degajă un farmec aparte, al unor vremuri cu mult mai vechi decât vechimea ei însăși.

[modifică] Bibliografie

  1. Cluj-Napoca, Ghid turistic, istoric, cultural / György Gaal.- Cluj-Napoca: Editura Tortoma-Asociaţia Kolozsvar Társaság, 2014, p.121-122. ISBN 978-973-8995-17-8.
  2. Cluj-Napoca-vestigii, monumente, muzee /Damian Todiţa.-Cluj-Napoca; Studia, 2009, p.37; ISBN 978-973-8390-43-0.
  3. http://orasulcluj.ro/informatii-utile/catedrale-si-biserici/biserica-reformata-calvina-cu-cocos/#more-1679/ consultat la 08.11.2016