De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 18 iulie 2016 11:01 (modifică) Simona (Talk | contribuţii) (Pagină nouă: ==Istoricul clădirii== Clădirea masivă, din cărămidă roşie, care delimitează spre sud Piaţa Ştefan cel Mare din Cluj-Napoca, reprezintă încă un reper important pe harta ...) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea curentă (6 decembrie 2023 07:01) (modifică) (anulează) IoanT (Talk | contribuţii) (→Istoricul clădirii) |
||
| (18 intermediate revisions not shown.) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| + | __TOC__ | ||
| ==Istoricul clădirii== | ==Istoricul clădirii== | ||
| - | Clădirea masivă, din cărămidă roşie, care delimitează spre sud Piaţa Ştefan cel Mare din Cluj-Napoca, reprezintă încă un reper important pe harta oraşului de pe Someşul Mic. Ridicat în anii 1902-1903, după planurile arhitecţilor Herczeg Zsigmond şi Baumgarten Sándor, edificiul a folosit drept cămin pentru elevii (era frecvent numit "Căminul pedagogiştilor") care frecventau şcoala de învăţători, dar şi pentru studenţii ai căror părinţi erau dascăli, de unde şi denumirea sub care a fost cunoscut în perioada interbelică, aceea de "Casa Învăţătorului". | + | Clădirea masivă, din cărămidă roşie, care delimitează spre sud [[Piaţa_Ştefan_cel_Mare|'''Piaţa Ştefan cel Mare''']] din Cluj-Napoca, reprezintă încă un reper important pe harta oraşului de pe Someşul Mic. Ridicat în anii 1902-1903, după planurile arhitecţilor Herczeg Zsigmond şi Baumgarten Sándor, edificiul a folosit drept cămin pentru elevii (era frecvent numit "Căminul pedagogiştilor") care frecventau şcoala de învăţători, dar şi pentru studenţii ai căror părinţi erau dascăli, de unde şi denumirea sub care a fost cunoscut în perioada interbelică, aceea de "Casa Învăţătorului". |
| + | [[Imagine:Inspectoratul Scolar.jpg|thumb|100px|right|Casa Învățătorului]] | ||
| În timpul Primului Război Mondial clădirea a fost folosită ca spital militar, apoi a devenit Comandamentul Diviziei Secuieşti. După ocuparea Clujului de către autorităţile maghiare, în 1940, clădirea a primit numele de "Căminul Eötvös József". | În timpul Primului Război Mondial clădirea a fost folosită ca spital militar, apoi a devenit Comandamentul Diviziei Secuieşti. După ocuparea Clujului de către autorităţile maghiare, în 1940, clădirea a primit numele de "Căminul Eötvös József". | ||
| - | După al Doilea Război Mondial aici au existat săli de curs ale Facultăţii de Ştiinţe Economice. Din 1990, edificiul adăposteşte mai multe instituţii clujene, printre care Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, săli de curs ale unor facultăţi din cadrul Universităţii ,,Babeş-Bolyai” şi Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţămînt (FSLI), filiala Cluj. | + | După al Doilea Război Mondial aici au existat săli de curs ale Facultăţii de Ştiinţe Economice. Din 1990, edificiul adăposteşte mai multe instituţii clujene, printre care Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, săli de curs ale unor facultăţi din cadrul [[Clădirea Universităţii|'''Universităţii ,,Babeş-Bolyai”''']] şi Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţămînt (FSLI), filiala Cluj. |
| - | Astăzi, clădirea este cunoscută mai ales sub denumirea de Inspectoratul Şcolar Cluj. Istoria acestei clădiri a început să fie recuperată şi cunoscută, mai ales, în urma unui lung proces pe care Sindicatele Libere din Învăţămîntul Preuniversitar Clujean l-a purtat împotriva Universităţii ,,Babeş-Bolyai”, administratorul clădirii, şi în urma căruia, clădirea a fost restituită proprietarilor de drept. | + | Astăzi, clădirea este cunoscută mai ales sub denumirea de Inspectoratul Şcolar Cluj. Istoria acestei clădiri a început să fie recuperată şi cunoscută, mai ales, în urma unui lung proces pe care Sindicatele Libere din Învăţămîntul Preuniversitar Clujean l-a purtat împotriva Universităţii ,,Babeş-Bolyai”, administratorul clădirii, şi în urma căruia, clădirea a fost restituită proprietarilor de drept. |
| ==Bibliografie== | ==Bibliografie== | ||
| - | + | # ''Povestea „oraşului-comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi a monumentelor sale'' / Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.98. ISBN 973-9279-74-0 | |
| - | + | # ''Cluj-Napoca-vestigii, monumente, muzee'' / Damian Todiţa.-Cluj-Napoca ; Studia, 2009, p.46 . ISBN 978-973-8390-43-0. | |
| - | + | # ''Cluj-Napoca, Ghid turistic, istoric, cultural'' / György Gaal.- Cluj-Napoca: Editura Tortoma-Asociaţia Kolozsvar Társaság, 2014, p.251. ISBN 978-973-8995-17-8. | |
| - | + | # ''Cluj-Napoca. Inima Transilvaniei''/ coord. Dorin Alicu.-Cluj-Napoca : Studia, 1997, p. 72 ; ISBN 973-97555-0-X. | |
| + | |||
| + | <br> | ||
| + | [[Categorie:Cluj]] | ||
| + | [[Categorie:Clădiri]] | ||
Versiunea curentă
Cuprins |
[modifică] Istoricul clădirii
Clădirea masivă, din cărămidă roşie, care delimitează spre sud Piaţa Ştefan cel Mare din Cluj-Napoca, reprezintă încă un reper important pe harta oraşului de pe Someşul Mic. Ridicat în anii 1902-1903, după planurile arhitecţilor Herczeg Zsigmond şi Baumgarten Sándor, edificiul a folosit drept cămin pentru elevii (era frecvent numit "Căminul pedagogiştilor") care frecventau şcoala de învăţători, dar şi pentru studenţii ai căror părinţi erau dascăli, de unde şi denumirea sub care a fost cunoscut în perioada interbelică, aceea de "Casa Învăţătorului".
În timpul Primului Război Mondial clădirea a fost folosită ca spital militar, apoi a devenit Comandamentul Diviziei Secuieşti. După ocuparea Clujului de către autorităţile maghiare, în 1940, clădirea a primit numele de "Căminul Eötvös József". După al Doilea Război Mondial aici au existat săli de curs ale Facultăţii de Ştiinţe Economice. Din 1990, edificiul adăposteşte mai multe instituţii clujene, printre care Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, săli de curs ale unor facultăţi din cadrul Universităţii ,,Babeş-Bolyai” şi Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţămînt (FSLI), filiala Cluj. Astăzi, clădirea este cunoscută mai ales sub denumirea de Inspectoratul Şcolar Cluj. Istoria acestei clădiri a început să fie recuperată şi cunoscută, mai ales, în urma unui lung proces pe care Sindicatele Libere din Învăţămîntul Preuniversitar Clujean l-a purtat împotriva Universităţii ,,Babeş-Bolyai”, administratorul clădirii, şi în urma căruia, clădirea a fost restituită proprietarilor de drept.
[modifică] Bibliografie
- Povestea „oraşului-comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi a monumentelor sale / Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.98. ISBN 973-9279-74-0
- Cluj-Napoca-vestigii, monumente, muzee / Damian Todiţa.-Cluj-Napoca ; Studia, 2009, p.46 . ISBN 978-973-8390-43-0.
- Cluj-Napoca, Ghid turistic, istoric, cultural / György Gaal.- Cluj-Napoca: Editura Tortoma-Asociaţia Kolozsvar Társaság, 2014, p.251. ISBN 978-973-8995-17-8.
- Cluj-Napoca. Inima Transilvaniei/ coord. Dorin Alicu.-Cluj-Napoca : Studia, 1997, p. 72 ; ISBN 973-97555-0-X.
