De la Memorie şi cunoaştere locală

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la: Navigare, căutare
Versiunea de la data 7 iulie 2009 07:45 (modifică)
Ica (Talk | contribuţii)
(Bibliografie)
← Diferenţa anterioară
Versiunea de la data 11 iulie 2009 15:52 (modifică) (anulează)
Sorina (Talk | contribuţii)
(Lucrări de restaurare)
Diferenţa următoare →
Linia 13: Linia 13:
Vizita imperială din 1887, a adus-o din nou în centrul atenţiei. După doi ani, în 2 septembrie 1889 s-a ajuns la dezvelirea tăbliţei comemorative, realizată după planurile lui [[Pákei Lajos]], de către Zala György. Tăbliţa nu ajuta cu nimic starea deteriorată a clădirii. Au trebuit să vină „anii mileniului”, când cu mutarea din clădire a soldaţilor s-a născut propunerea de renovare, cu ajutor de la stat. Însă obţinerea sprijinului financiar era o problemă de timp şi banii s-au adunat doar la sfârşitul deceniului. Astfel, după planurile constructorului [[Lux Kálmán]], a început restaurarea. Vizita imperială din 1887, a adus-o din nou în centrul atenţiei. După doi ani, în 2 septembrie 1889 s-a ajuns la dezvelirea tăbliţei comemorative, realizată după planurile lui [[Pákei Lajos]], de către Zala György. Tăbliţa nu ajuta cu nimic starea deteriorată a clădirii. Au trebuit să vină „anii mileniului”, când cu mutarea din clădire a soldaţilor s-a născut propunerea de renovare, cu ajutor de la stat. Însă obţinerea sprijinului financiar era o problemă de timp şi banii s-au adunat doar la sfârşitul deceniului. Astfel, după planurile constructorului [[Lux Kálmán]], a început restaurarea.
-După 1940, a apărut din nou necesitatea renovării. După planurile lui [[Kós Károly]] au început renovarea, punând în evidenţă elementele gotice şi renascentiste ale faţadei. Placa comemorativă în limbile română şi engleză a fost montată în anul 1996.+După 1940, a apărut din nou necesitatea renovării. După planurile lui [[Kós Károly]] au început renovarea, punând în evidenţă elementele gotice şi renascentiste ale faţadei.
 + 
 +Placa comemorativă în limbile română şi engleză a fost montată în anul 1996.
== Detalii arhitectonice == == Detalii arhitectonice ==

Versiunea de la data 11 iulie 2009 15:52

Cuprins

Istoricul clădirii

Casa natală a lui Matei Corvin este şi singura clădire civilă a perioadei gotice care se mai păstrează în Cluj.

Casa Matei Corvin
Casa Matei Corvin

În oraş, încă din perioada renaşterii exista cultul marelui împărat. Cel care l-a iniţiat ar putea fi Gaspar Heltai, care prelucrând cronica latină a lui Antonio Bonfini, a prezentat în aceasta şi tradiţiile şi legendele legate de Matei Corvin. El vorbeşte de naşterea în această casă a lui Matei Corvin. În 28 septembrie 1467, într-adevăr, Matei Corvin l-a scutit pe ginerele fostului proprietar Méhfi Jakab, pe Kolb István, proprietarul de atunci, de orice dări şi impozite. Această scutire a fost întărită în 1649 de Gheorghe Rákóczi. De la urmaşii lui Kolb, casa a ajuns în proprietatea oraşului, înainte de 1734.

Casa Matei Corvin 1865
Casa Matei Corvin 1865

La începutul secolului al XIX-lea casa a fost închisoare, apoi spital militar. Prin hotărârea Consiliului orăşenesc din 1899, clădirea a fost dată Societăţii Carpatine Ardelene (EKE) pentru realizarea unui muzeu etnografic. După al doilea Război mondial, în 1945, aici s-a deschis Colegiul Móricz Zsigmond pentru sprijinirea studenţilor maghiari săraci. După naţionalizare, clădirea a fost închiriată de Universitatea Bolyai, apoi a fost destinată Institutului de Artă, de limbă maghiară. Din noiembrie 1950 este sediul Universităţii de Artă şi Design „Ion Andreescu”. În anul 2000, pivniţele largi au fost transformate în spaţiu expoziţional.

Lucrări de restaurare

În septembrie 1868, când Societatea Istorică Maghiară şi-a ţinut întrunirea la Cluj, s-a pus problema conservării acestei case. Însă doar în 1880, Haller Károly, profesor de drept, mai târziu primar, a introdus o propunere în consiliul orăşenesc de a marca cu o tăbliţă casa natală a lui Matei Corvin. În vara lui 1881 s-a decis renovarea ei, dar nu s-a întâmplat nimic.

Casa Matei Corvin 1890
Casa Matei Corvin 1890

Vizita imperială din 1887, a adus-o din nou în centrul atenţiei. După doi ani, în 2 septembrie 1889 s-a ajuns la dezvelirea tăbliţei comemorative, realizată după planurile lui Pákei Lajos, de către Zala György. Tăbliţa nu ajuta cu nimic starea deteriorată a clădirii. Au trebuit să vină „anii mileniului”, când cu mutarea din clădire a soldaţilor s-a născut propunerea de renovare, cu ajutor de la stat. Însă obţinerea sprijinului financiar era o problemă de timp şi banii s-au adunat doar la sfârşitul deceniului. Astfel, după planurile constructorului Lux Kálmán, a început restaurarea.

După 1940, a apărut din nou necesitatea renovării. După planurile lui Kós Károly au început renovarea, punând în evidenţă elementele gotice şi renascentiste ale faţadei.

Placa comemorativă în limbile română şi engleză a fost montată în anul 1996.

Detalii arhitectonice

Casa Matei Corvin
Casa Matei Corvin

Proprietarii casei Matei Corvin trebuie să fi fost oameni potentaţi. Din unificarea a trei clădiri timpurii trebuie să se fi născut casa. La aceasta trimite aşezarea ferestrelor, ancadramentul ferestrelor, ca şi podeaua. Cea mai veche, partea gotică din timpul lui Matei este cea corespunzătoare porţii cu ogivă şi a ferestrei poziţionate faţă de aceasta spre apus. După unele presupuneri, chiar în camera din spatele acestei ferestre s-a născut regele de mai târziu. Se pare că aici, mai spre vest, urma o altă casă îngustă, după cum apare din ruptura faţadei şi colţul clădirii. Ancadramentul de piatră al ferestrelor de aici au fost modificate la începutul anilor 1940 cu prilejul renovării. Doar ferestrele de la etajul corpului de la est faţă de poartă, cu elemente renascentiste, s-au realizat după modelul original. Cele de la parter au fost realizate cu prilejul renovărilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Această parte este cel puţin cu 100-150 de ani mai târzie decât partea gotică.

Bibliografie

  1. Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben/Gaal György .- Kolozsvár : Polis Könyvkiadó, 2007, p.72-76. ISBN 978-973-8341-85-2
  2. Povestea „oraşului comoară”. Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale/Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.50-53. ISBN 973-9279-74-0