De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 25 ianuarie 1897, Colmar, Alsacia, Franța - d. 5 februarie 1978, București
Pictor, grafician, muralist
A fost fiul istoricului literar academician Gheorghe Bogdan-Duică și al soției sale de origine alsaciană. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” (clasele I-III), ale Liceului „Mihai Viteazul” (clasele IV-VIII) și ale Școlii Superioare de Arhitectură din București (1915-1916), studii pe care le-a întrerupt pentru executarea stagiului militar, în timpul Primului Război Mondial, urmând Școala de Ofițeri de Geniu din Iași. În perioada 1919-1920, s-a pregătit la Academia Julian din Paris în vederea susținerii examenului pentru École Nationale Superieure de Beaux-Arts (Școala Națională Superioară de Arte Frumoase), unde a studiat cu cu profesorul Ernest Laurent, absolvind studiile în 1923. A fost bursier al secției de pictură din cadrul Școlii Române de la Fontenay aux Roses (1922-1924).
Întors în România, și-a început activitatea didactică la Școala de Arte Frumoase din Cluj, recent înființată (1926-1933). Printre profesori se aflau și alți tineri întorși de curând de la studii la Paris: Anastase Demian, Aurel Ciupe și Romul Ladea. Ca profesor, Catul Bogdan și-a întemeiat sistemul de învățământ pe precepte deduse din pictura lui Paul Cézanne și i-a avut ca elevi pe Tasso Marchini, Ion Vlasiu, Eugen Gâscă ș.a. În 1933, școala s-a transferat la Timișoara, așa că a fost obligat să se mute și el. A revenit la Cluj ca profesor la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” (1949-1951). Din 1951, a fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (în prezent, Universitatea Națională de Arte) din București, unde a profesat până în 1969, ca șef de catedră și decan.
A debutat în 1915, cu desene inspirate din vechi fresce românești, în Buletinul Comisiunii monumentelor istorice. Debutul expozițional a avut loc la Ateneul Român din București în 1919. În 1924, a avut prima expoziție personală în Sala Mozart, din București, împreună cu Lucian Grigorescu.
A avut numeroase expoziții personale și a participat la expoziții de grup organizate în țară și străinătate. Dintre expozițiile personale amintim: București (1924, 1925), Cluj (1930). În 1970, i s-a organizat o amplă retrospectivă la București, itinerantă la Cluj și Timișoara (1971).
A ilustrat diverse lucrări: Sufletul lui Faust de V. Papilian (1930), Cântând din fluier de Grigore Popiti (1939), Antologia poeților bănățeni (1941), Povești de P. Ispirescu (1942).
A colaborat la revistele: „Gazeta ilustrată”, „Darul vremii”, „Luceafărul”.
A făcut parte din grupul de pictori, condus de profesorul Paul Beaudouin, care a pictat Biserica „Sainte Géneviève” de Nantère și frontonul pavilionului expoziției de arte decorative de la Paris (1925). A pictat cupola altarului din Catedrala Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului, ridicată în perioada 1923-1933, pictură care a dispărut în proporție de peste 70%, în 2002, când a fost înlocuită cu mozaicuri. Împreună cu Ioachim Miloia, a executat pictura murală din Biserica ortodoxă din cartierul Iosefin, Timișoara, în anii 1935-1936.
A primit titlul de Profesor 'Emerit al Republicii Populare Române în 1964.
[modifică] Opera (selectiv)
După amiază de vară (1926), Pont Neuf (1927), La restaurant (1925), Case din Timișoara (1940), Casă albă (1927), Culesul (1929), Pe Sena (1927?), Natură moartă cu ceainic, Casa vecină (1945), Pentru Conferința Dezarmării de la Geneva (1932), Vânzător de ziare (Iarna la Cluj) (1931), În port (1931), Peisaj (1947), Natură moartă (1945), Portretul sculptorului Romul Ladea (1937), Cartierul Fabric din Timișoara (1933), Curte interioară (1947), Toamnă târzie (1947), Curte interioară (Provincie) (1937), Moți cu ciubere (1936), Femeie citind (1950), Peisaj (Curte la Timișoara), Marea la Costinești, Nud (Studiu) (1938), Portretul pictorului Jean Al. Steriadi (1942), Copil din Bistra (1956), Portret de fată (1966), Nud în interior (1943), Nud (1968), Barăci (1969), La baie (1965), Bolnița Mânăstirii Tismana (1963), Fiul meu, Bulevard I (1966), Autoportret (1955), Casa tătarului, Portretul compozitorului Zeno Vancea (1955), Portretul Prof. Nicolae Iorga, Peisaj din București, Țărancă cu cojoc (1963), Târg (1963), Grădină de vară (1970).
[modifică] Bibliografie
- Drăguț, Vasile. Catul Bogdan (album de pictură), 37 pagini text + 41 reproduceri color și alb-negru, format mic 18,5 cm/16 cm. - București: Editura Meridiane, 1972;
- Lăptoiu, N. Incursiuni în arta românească, vol. II. - Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1987, p.12-23;
- Cebuc, A., Florea, V., Lăptoiu, N. Enciclopedia artiștilor români contemporani. – București: Editura ARC 2000, 1998, p.25;
- Predescu, Lucian. Enciclopedia României - Cugetarea. - București: Editura Saeculum I.O/Editura Vestala, 1999, p.110;
- Clujeni ai secolului 20. - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2000, p.45;
- Deac, Mircea. 250 pictori români 1890-1945. - București: Ed. Medro, 2003, p.116;
- Fornade, Dan. Personalități clujene (1800-2007). - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2007, p.77-78;
