De la Memorie şi cunoaştere locală

Revizia pentru 14 iulie 2009 10:35; Ica (Talk | contribuţii)
(dif) ←Versiunea anterioară | afişează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Legenda

Procurarea de proprietăţi de către cetatea Clujului a ajuns şi în lumea legendelor.

În cartea Clujul gotic, apărută în 2007, Lukács József povesteşte cum au ajuns, conform legendei, satele Filea de Sus şi de Jos, respectiv Săcel, localităţi ce au aparţinut domeniilor cetăţii de la Liteni, în posesia Clujului.

Legenda spune că fiul castelanului cetăţii de la Liteni s-a îndrăgostit de fiica judelui Clujului, şi cum părinţii fetei nici nu au vrut să audă de nuntă, au răpit-o şi au dus-o în cetatea tatălui său. Castelanul cetăţii, când a văzut clujenii înarmaţi în faţa porţii, aplecându-se peste metereze, i-a întrebat ce vor. Clujenii, enervaţi de prezenţa castelanului şi de întrebarea pusă, au răspuns că vor cele două urechi ale femeii. Atunci castelanul văzând cât sunt de hotărâţi orăşenii, le-a dat ce au cerut: femeia şi cele două urechi.

În apropierea cetăţii şi localităţii Liteni există, printre altele trei sate: Săcel, care în maghiară se numeşte Assyonyfalva, ceea ce înseamnă satul femeii; Filea de Jos şi Filea de Sus, care în maghiară se numesc Alsófüle şi Felsőfüle, ce se pot traduce prin Urechea de Jos, respectiv Urechea de Sus. Castelanul, în locul celor două urechi ale femeii, a dat în schimb trei sate: satul femeii cu urechea de jos şi cea de sus.

[modifică] Istoricul proprietăţilor cetăţii Clujului

În 1316, Clujul era ridicat la rang de oraş prin diploma regală a lui Carol Robert.

Unul dintre avantajele recunoaşterii Clujului ca oraş era faptul că avea proprietăţile garantate de rege. În cursul secolului al XIV- lea, oraşul a reuşit să achiziţioneze domenii întinse din apropiere, dar şi unele aflate la distanţe mai mari.

Astfel, în ianuarie 1367, Clujul primeşte ca donaţie teritoriul satului Feleac de la regele Ludovic cel Mare, iar locuitorii săi primesc ca sarcină apărarea drumului dintre Cluj şi Turda de răufăcători. În următoarele secole, Clujul ajunge să fie proprietarul localităţilor Sînnicoară, Cojocna, dăruite oraşului său natal de regele Matia în 1470, Feiurdeni, Martineşti, Vîlcele şi altele.

Posesiunea Clujului asupra teritoriilor celor trei sate: Săcel, Filea de Sus şi Filea de Jos, este o certitudine istorică. Clujul a primit cele trei sate ca donaţie regală, în anul 1526, confirmată în 1529. În satul Filea de Sus, Clujul a construit chiar şi un centru de administrare.

[modifică] Bibliografie

  • Lukács József, Clujul Gotic, Biblioteca Apostrof, 2007, ISBN 987-973-9279-95-6, p.18-20