De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
Date biografice
N. 3 sept..1919, Marginea, jud. Bihor – d. 27.apr. 2015, București.
Istoric literar, comparatist și traducător. Urmează Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1930-1938), apoi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (1938-1942), luându-şi licenţa în literatura franceză (principal) şi italiană (secundar). În 1948, va obţine şi licenţa în filosofie. În 1948 şi 1949, este asistent al lui Lucian Blaga, răstimp în care îşi susţine teza de doctorat, Les Premieres influences du symbolisme francais sur la poesie roumaine.
După câțiva ani de predare la Facultatea de Filologie şi Istorie din Cluj, Ovidiu Drimba se transferă, în 1955, la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, unde lucrează ca profesor titular la Catedra de literatură universală, al cărei şef va deveni, de altfel, între 1962 și 1968. Tot la București, dar la Universitate, Ovidiu Drimba conferenţiază în cadrul catedrei condusă de T. Vianu. Acesta, alături de Lucian Blaga şi D. Popovici, au fost recunoscuți de către Drimba drept mentorii săi, din partea cărora a preluat cele mai multe influențe sub raportul formației sale de istoric literar. Din 1968 până în 1979 este detaşat în Italia ca şef al Catedrei de limbă şi literatură română de la Universitatea din Torino, predând şi la Universitatea Catolică din Milano. Este, din 1978, preşedinte al Centrului interuniversitar pentru studierea raporturilor dintre Italia şi alte ţări şi, din 1974, vicepreşedinte al Academiei Internaţionale „Leonardo da Vinci”.
A fost preocupat în special de literaura universală, dar și de cea românească. După 1980, cercetările lui Ovidiu Drimba au urmărit realizarea unei lucrări monumentale de Istoria culturii şi civilizaţiei, în 4 volume, prima de acest gen de la noi, care reunește informații enciclopedice despre evoluția diferitelor culturii și civilizații, fiind un instrument de lucru util cercetărilor din mai multe domenii. A tradus din literaturile franceză, italiană, spaniolă și suedeză.
A colaborat cu peste 30 de reviste literare și de cultură din țară, a vorbit în cadrul unor emisiuni la Radio, a ținut conferințe și comunicări științifice în România, dar și în Italia, Franța, Spania, Elveția. A fost membru al USR și al unor instituții culturale din Roma, Torino, Arezzo, Gorizia și a primit numeroase distincții, printre care: „Doctor Honoris Causa” al Universității din Oradea, al Universității de Teatru București, „Cetățean de onoare” al Oradei etc.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), din 1955 și a primit numeroase premii și distincții, dintre care menționăm aici: Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea, al Universității de Teatru București, Cetățean de Onoare al Municipiului Oradea, Crucea Veteran de Război, Ordinul Meritul Cultural, în grad de Comandor.
