De la Memorie şi cunoaştere locală
Ghizela (Talk | contribuţii)
(Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== n. 8 sept. 1865, Páty – d. 13 dec. 1930, Cluj. Unul din cei mai cunoscuți rabini și savanți ai evreimii din Cluj și Transilvania, slujind peste 40 d...)
Diferenţa următoare →
Versiunea de la data 6 ianuarie 2022 10:46
Cuprins |
Date biografice
n. 8 sept. 1865, Páty – d. 13 dec. 1930, Cluj. Unul din cei mai cunoscuți rabini și savanți ai evreimii din Cluj și Transilvania, slujind peste 40 de ani Comunitatea Evreilor de Rit Occidental (Neolog) din Cluj.
A urmat studii rabinice la Budapesta, apoi la Seminarul rabinic Hildesheimer din Berlin și a obținut doctoratul în filosofie la Universitatea din Budapesta în 1889.
Un an mai târziu a devenit profesor de limba ebraică la Seminarul Internațional pentru Formarea Rabinilor din capitala Ungariei, în 1891 stabilindu-se la Cluj, unde a fost ales șef-rabin al Comunității Neologe.
A fost un ideolog al reformismului religios, ocupând mult timp funcția de președinte al Biroului Israelit din Ardeal și Banat (neolog). Sub coordonarea sa a apărut din 1906 un anuar al comunității. Predicile sale de amvon au fost editate, și în volume separate. În plan instituțional, împreună cu președintele comunității neologe a inițiat înființarea în anul 1904 a școlii elementare neologe, pe lângă care, mulți ani a funcționat și o grădiniță pentru copii evrei. În anul 1927, Eisler a elaborat o programă pentru școlile evreiești în care, pe lângă cunoștințele biblice (Tora) se punea accent pe învățarea limbii ebraice, a istoriei și culturii poporului evreu, toate în spiritul redeșteptării conștiinței naționale.
Încă din anul 1893, Eisler a fost abilitat ca profesor asociat de limbi și literaturi semitice la Universitatea Francisc Iosif din Cluj, unde a predat până în anul 1919. A publicat peste 200 de articole și studii în domeniul lingvisticii semite, a istoriei evreilor din Transilvania (rezultatele cercetărilor sale din acest domeniu fiind publicate în Enciclopedia Judaica) și istoriei literare. A publicat în „Pester Loyd”, „Neues Pester Journal”, „Egyenlőség”, „Erdélyi Múzeum”, „Allgemeine Zeitung des Judentumsban”, „Új kelet” și multe alte publicații. În deceniile de după Primul Război Mondial a fost îndrumător spiritual al revistei „Új kelet”, și membru din 1923 al Societății Kemény Zsigmond.
A desfășurat o intensă activitate de organizare a vieții religioase, a învățământului (mai ales Talmud-Tora), de răspândire a culturii iudaice, încercând rezolvarea problemelor cu care se confrunta evreimea clujeană, dovedindu-se un susținător al sionismului, în noiembrie 1918 fiind și el unul dintre participarea la reuniunea de la cafeneaua Urania din Cluj, unde s-au pus bazele Uniunii Naționale a Evreilor din Transilvania, a cărei filieră clujeană a fost lidera vieții sioniste locale, susținută de ziarul „Új kelet”.
A decedat la Cluj, la 13 decembrie 1930, fiind înmormântat în vechiul cimitir neolog din strada Aviator Bădescu.
Bibliografie
- Personalități marcante ale evreimii clujene/Andrei Zador. – Cluj-Napoca, Mega, 2017, p.13-21.
- Clujeni ai secolului 20. – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2000, p. 111.
