Fenomenele de la Pădurea Hoia – Baciu - Memorie şi cunoaştere locală

De la Memorie şi cunoaştere locală

Revizia pentru 7 iulie 2009 07:13; Ica (Talk | contribuţii)

(dif) ←Versiunea anterioară | afişează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Cuprins

1 Istoric
2 Bibliografie
3 Legături externe

Povestirile despre “Fenomenele de la Pădurea Hoia-Baciu”, în majoritate cu accente suprarealiste şi chiar fantastice, se constituie într-o formă modernă de folclor.

Legenda a fost alimentată de instantaneele cu obiecte sau siluete neobservate în momentul fotografierii.

[modifică] Istoric

La 18 septembrie 1968, agenţia românescă de ştiri AGERPRES anunţa că, exact în urmă cu o lună, în Pădurea Baciu din imediata apropiere a Clujului, a fost observat şi fotografiat un OZN. Ştirea a fost imediat preluată de marile agenţii de presă. Imaginile fotografice analizate şi interpretate de inginerul Florin Gheorghiţă, au transformat cazul într-un clasic al epopeei ufologice mondiale.

Ulterior o serie de articole publicate în ziare şi reviste din ţară şi străinătate, respectiv conferinţe şi comunicări susţinute cu ocazia unor simpozioane sau sesiuni, au abordat tangenţial sau frontal “Fenomenele de la Pădurea Hoia-Baciu”.

Biologul Alexandru Sift (1936-1993) şi-a dedicat cea mai mare parte a vieţii cercetării evenimentelor şi manifestărilor insolite de la Pădurea Hoia-Baciu, dar, după moartea sa, arhiva documentară a fost distrusă într-un mod ciudat.

În monografia „Fenomenele de la Pădurea Hoia-Baciu”, apărută la editura Dacia, în 1995, Adrian Pătruţ, profesor de chimie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi preşedinte al Societăţii Române de Parapsihologie stabileşte câteva elemente caracteristice fenomenelor luminoase, magnetice şi radiologice care au loc aici:

Fenomenele se comportă aleator, atât ca formă de manifestare, cât şi ca durată sau componenţă. Cel puţin deocamdată, o evaluare statistică a fenomenologiei este imposibilă;
Structurile „plasmatice” invizibile şi fotografiabile sugerează o absorbţie de fotoni şi impresionarea structurii intime a emulsiei fotosensibile;
Perioada de manifestare a structurilor este deobicei foarte scurtă (de ordinul câtorva secunde);
Mişcarea (deplasarea) structurilor este relativ haotică, aproape browniană, şi aparent lipsită de orice logică;
Deşi unele manifestări se aseamănă aproape izbitor cu ceea ce este denumit în mod convenţional OZN, nu se regăsesc, de obicei, trăsăturile specifice şi caracteristice pentru fenomenologia ufologică, cel puţin aşa cum sunt prezentate în literatură.

Drept urmare, autorul conchide: „este extrem de dificil de formulat o concluzie. Singura certitudine este că ACESTE FENOMENE EXISTĂ şi au un „comportament” de un exotism ridicat, neîncadrabil, cel puţin deocamdată, în paradigmele ştiinţifice general acceptate.”

Fenomenele din Pădurea Hoia au dus la apariţia multor legende urbane in zona Clujului, multe persoane vizitând pădurea în speranţa că vor reuşi să surprindă un astfel de fenomen. Din experienţa acumulată în decursul anilor, Adrian Pătruţ consideră, însă, că “maximum 5% dintre cazurile raportate merită investigate, restul fiind doar iluzii optice ale celor care "vor să vadă ceva".