De la Memorie şi cunoaştere locală

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la: Navigare, căutare
Versiunea de la data 13 iulie 2021 06:32 (modifică)
Ghizela (Talk | contribuţii)
(Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== n. 13 febr. 1845, Paris – d. 9 apr. 1914, Cluj. '''Pedagog. Director de școală. Autoare de manuale, traducătoare'''. Părinții Antoninei au fost Aug...)
← Diferenţa anterioară
Versiunea curentă (13 iulie 2021 06:32) (modifică) (anulează)
Ghizela (Talk | contribuţii)

 
Linia 30: Linia 30:
#Kereszty Orsolya, ''A nők középfokú oktatása a kolozsvári községi/állami felsőbb leányiskolában a dualizmus kori Magyarországon'', la http://rmpsz.ro/uploaded/tiny/files/magiszter/2007/osz/12.pdf, accesat la 19 iun. 2019. #Kereszty Orsolya, ''A nők középfokú oktatása a kolozsvári községi/állami felsőbb leányiskolában a dualizmus kori Magyarországon'', la http://rmpsz.ro/uploaded/tiny/files/magiszter/2007/osz/12.pdf, accesat la 19 iun. 2019.
#Márton Hajnalka, ''A történet kezdete - De Gerand Antonina életútjának töredékei'', p.113-114, la http://rmpsz.ro/uploaded/tiny/files/magiszter/2013/nyar/11.pdf, accesat la 19 iun. 2019; #Márton Hajnalka, ''A történet kezdete - De Gerand Antonina életútjának töredékei'', p.113-114, la http://rmpsz.ro/uploaded/tiny/files/magiszter/2013/nyar/11.pdf, accesat la 19 iun. 2019;
 +<br>
 +[[Categorie:Cluj]]
 +[[Categorie:Personalităţi locale]]

Versiunea curentă

Cuprins

[modifică] Date biografice

n. 13 febr. 1845, Paris – d. 9 apr. 1914, Cluj. Pedagog. Director de școală. Autoare de manuale, traducătoare.

Părinții Antoninei au fost Auguste De Gerando și contesa Teleki Emma. Cuplul a avut doi copii: Antonina și Attila.

Educația copiilor a fost direcționată de Jules Michelet. Aceștia au frecventat școli publice, dar trebuiau să repete ceea ce învățau și în limba maghiară. Irányi Dániel a fost angajat pentru ore în particular de maghiară. După absolvirea gimnaziului, Antonina și-a continuat studiile la Sorbona. În 1861 a obținut diploma de învățătoare, iar în 1864 pe cea de profesoară. Deja în timpul studenției a pregătit elevi pentru a patra clasă de liceu.

A ajuns în Ungaria în 1865, dar s-a stabilit la Budapesta abia în 1872/1873. A predat la Institutul Societății de Femei Doamna Veres Pál, înființat în 1869 și la Școala Industrială de Muncă Manuală. La locuința sa ținea cursuri în particular pentru fetele rudelor și prietenilor, în cadrul cărora adolescentele erau educate după model francez.

În anul 1880, orașul Cluj a invitat-o să primească calitatea de director a nou înființatei Școli Superioare de Fete. În 1900, școala s-a mutat în clădirea de azi a Facultății de chimie, de lângă Parcul Central. În clădirea cu 8 săli de curs, cămin și sală de sport, se găsea și locuința directoarei, a cărei viață s-a împletit și identificat cu viața instituției pe care a condus-o, într-atât încât școala însăși a fost cunoscută ca Dezserándó.

Antonina De Gerando se afla în tovărășia elevelor sale de dimineața până seara. Astfel, era prezentă la toate activitățile și știa despre toate. Pe lângă aceasta făcea și toată munca administrativă, de birou. Antonina De Gerando conducea și corpul profesoral, predând mai multe discipline. Disciplina sa de bază era franceza, dar pe lângă aceasta mai preda matematică, muzică, educație, gospodărie, latină și temporar, la nevoie, suplinea la orice altă disciplină.

Antonina de Gerando a redactat manuale, a scris lucrări de pedagogie, a fost colaboratoare a publicației pedagogice „Nemzeti Nőnevelés”, a tradus numeroase lucrări. A scris manuale pentru diferte discipline, ca: matematică (Elméleti és gyakorlati okadatolt eredeti magyar számtan, a méter-rendszer alapos ismertetésével. Algymnasiumok, képezdék, ipariskolák és magánhasználatra) [Teorie și practică matematică maghiară originală, cu prezentarea temeinică a sistemului metric. Pentru gimnazii inferioare, preparandii, școli industriale și folosință proprie] (1875), muzică (Zene-elmélet és ének-iskola. Chevet-tanmód szerint) [Teorie muzicală și pedagogia cântului. După metoda Chevet] (1885), manual care conținea și recomandarea semnată de însuși Franz Liszt, latină (Rövid latin nyelvtan a leánygimnáziumok számára és magánhasználatra [Scurt manual de limba latină pentru gimnaziile de fete și pentru folosință proprie]) (1899) și nu în ultimul rând, franceză. O parte a manualelor sale se adresau într-adevăr elevilor și, se pare că, manualul său de franceză, publicat în mai multe ediții, a avut succes și în afara școlii sale. Manualele de franceză au apărut în anii 1890, fiind publicate la Pozsony și Budapesta. Cel apărut în 1891, Franczia olvasókönyv : a magyarországi felsőbb leány-iskolák 2., 3., és 4. osztályai számára [Carte de lectură franceză: pentru școlile superioare maghiare de fete, pentru clasele 2,3 și 4], a fost reeditat în 1896. A kezdő franczia legelső mestere [Primul îndrumător de franceză pentru începători], a apărut în 1893 și nu era adresat doar fetelor și a cunoscut mai multe reeditări. În 1891, a mai publicat tot în scop didactic Francia olvasókönyv felsőbb leányiskolák számára (Lectures francaises) [Carte de lectură franceză pentru școlile superioare de fete] (1891). Alte manuale slujeau exclusiv educației fetelor: Nőtan vagy az asszonyi hivatás tudománya. Intézetek, képezdék, felső nép- és polgáriskolák meg magánhasználat számára [Manual pentru femei sau știința vocației femeii. Pentru institute, preparandii, școli superioare populare și publice și pentru folosință proprie], apărută în 1880, în care a cuprins tot ceea ce trebuia să știe o tânără femeie, Neveléstan [Manual de educație] (1881), în care a dezvoltat o parte a primului manual și ultimul, Háztartástan, vagy a nő legszűkségesebb életismereteinek rövid előadása [Manual de gospodărie, sau prezentarea succintă a celor mai necesare cunoștințe de viață pentru femei] (1883).

Alte scrieri alte Antoninei de Gerando au fost destinate tinerilor și au avut de asemenea valențe educative. Pot fi amintite: A munka történetének rövid vázlata [Schiță a istoriei muncii] (1880), Az emberiség jóltevői. Valódi nagy férfiak életrajza [Binefăcătorii omenirii. Biografii adevărate ale marilor bărbați] (1887), Pali gyermeksége és ifjúsága : a 12-15 éves mindkét nemű ifjúság számára [Copilăria și adolescența lui Pali: pentru tineri de 12 -15 ani, de ambele sexe] (1889), sau Ifjusági szinművek [Piese de teatru pentru tineret] (1891).

Ar mai putea fi amintite aici câteva din scrierile sale care vizau școlile de fete, urmărind modele, propunând reforme: Franczia felsőbb leányiskolákról [Despre școlile superioare franceze de fete] (1885), Reformjavaslatok a felsőbb leányiskolákra nézve [Propuneri de reformă cu privire la școlile superioare de fete] (1896), A felsőbb leányiskolákról [Despre școlile superioare de fete] (1913).

Antonina de Gerando și-a asumat și sarcina de traducător. Traducerile sale, 12 titluri, urmăreau să ofere tinerilor posibilități noi de lectură. O singură carte a tradus în franceză, Jókai Mór: Le fils de ľhomme au cœur de pierre [Fiii omului cu inima de piatră] (1880), restul din franceză în maghiară: Théophile Gautier, Fracasse kapitány [Căpitanul Francasse] (1873), George Sand, A hóember [Omul de zăpadă] (1887), Alfred Dumesnil, Művészi benyomások Rembrandt-tól Beethoven-ig [Impresii artistice de la Rembrandt la Beethoven] (1893), Louisa May Alcott, A kis Rózsa hat nagynénje és hét unokaöccse [Cele șase mătuși și cei șapte veri ai micuței Roza] (1923) și nu în ultimul rând Jules Michelet, A franczia forradalom története [Istoria revoluției franceze] (1884), D'Arc Johanna [Ioana d'Arc] (1893) și Lengyel- és Oroszország : Kosciusco legendája [Polonia și Rusia: legenda lui Kościuszko] (1878) etc. De asemenea, a susținut conferințe și a publicat în reviste de pedagogie și în alte publicații ale vremii.

Antonina De Gerando a luat parte la activitatea de organizare a femeilor. Pentru scurt timp, a fost vicepreședintă a Nőiparegyesület, iar în 1885 a fost membră fondatoare a Societății Maria Dorothea, înființată pentru apărarea drepturilor învățătoarelor și educatoarelor, ulterior ea devenind președinta pentru Ardeal a asociației. A participat la activitatea Societății Pestalozzi, din 1889 a fost membră a Asociației Muzeului Ardelean.

La 6 aprilie 1914, s-a stins din viață. A fost expusă în sala de sport a liceului, un public numeros conducând-o pe ultimul drum. A fost înmormântată în Cimitirul Central din Cluj. O stradă a orașului poartă numele său. Amintirea ei a fost imortalizată printr-o placă comemorativă dezvelită la 28 septembrie 1941, pe clădirea în care a funcționat școala pe care a condus-o.

[modifică] Bibliografie

  1. Bereczki Sándor, De Gerando Antonina pedagógiai tevékenysége, p.165-168 la http://misc.bibl.u-szeged.hu/13304/1/mp_1984_002_5707_160-176.pdf, accesat la 19 iun. 2019.
  2. Gaal György, De Gerando Antonina, a leánynevelő és intézete, în „Református Szemle”, 105, 5(2016), la http://konyvtar.proteo.hu/sites/konyvtar.proteo.hu/files/documents/2016/1504118211.pdf, accesat la 19 iun., 2019.
  3. Kereszty Orsolya, A nők középfokú oktatása a kolozsvári községi/állami felsőbb leányiskolában a dualizmus kori Magyarországon, la http://rmpsz.ro/uploaded/tiny/files/magiszter/2007/osz/12.pdf, accesat la 19 iun. 2019.
  4. Márton Hajnalka, A történet kezdete - De Gerand Antonina életútjának töredékei, p.113-114, la http://rmpsz.ro/uploaded/tiny/files/magiszter/2013/nyar/11.pdf, accesat la 19 iun. 2019;