De la Memorie şi cunoaştere locală

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la: Navigare, căutare
Versiunea de la data 16 martie 2022 11:42 (modifică)
IoanT (Talk | contribuţii)
(Istoricul clădirii)
← Diferenţa anterioară
Versiunea curentă (7 decembrie 2023 08:10) (modifică) (anulează)
IoanT (Talk | contribuţii)
(Istoricul clădirii)
 
(8 intermediate revisions not shown.)
Linia 2: Linia 2:
==Istoricul clădirii== ==Istoricul clădirii==
-[[Imagine:Continental.jpg|thumb|100px|left|]]La intersecţia străzilor [[Strada_Universității|Universităţii]] şi [Napoca], pe colţul sud-vestic al Pieţii Unirii, se află o altă clădire-monument a Clujului, 'Hotel Continental', cunoscută în perioada interbelică şi chiar după 1945 drept Hotelul sau Cafeneaua ''New York''. +[[Imagine:Continental.jpg|thumb|100px|left|]]La intersecţia străzilor [[Strada_Universității|'''Universităţii''']] şi [[Strada Napoca|'''Napoca''']], pe colţul sud-vestic al [[Piaţa Unirii|'''Pieţii Unirii''']], se află o altă clădire-monument a Clujului, 'Hotel Continental', cunoscută în perioada interbelică şi chiar după 1945 drept Hotelul sau Cafeneaua ''New York''.
-Construcţia, ridicată la sfîrşitul secolului al XIX-lea (a fost inaugurată în 1895), într-un stil eclectic (stil neobaroc cu elemente clasiciste), pe locul unui mic hotel cu un singur etaj, denumit Hotel ''Naţional'' (''Nemzeti''), îl are ca arhitect pe [Pákei_Lajos|Pákey Lajos], arhitectul oficial al oraşului. În trecut, edificiul găzduia un hotel, un restaurant şi o cafenea, fiind centrul vieţii literare şi artistice a Clujului. Capacitatea hotelului era de 110 locuri, în 65 de camere, fiind prima construcţie din Cluj iluminată electric, chiar de către propria centrală electrică. +Construcţia, ridicată la sfîrşitul secolului al XIX-lea (a fost inaugurată în 1895), într-un stil eclectic (stil neobaroc cu elemente clasiciste), pe locul unui mic hotel cu un singur etaj, denumit Hotel ''Naţional'' (''Nemzeti''), îl are ca arhitect pe [[Pákei_Lajos|'''Pákey Lajos''']], arhitectul oficial al oraşului. În trecut, edificiul găzduia un hotel, un restaurant şi o cafenea, fiind centrul vieţii literare şi artistice a Clujului. Capacitatea hotelului era de 110 locuri, în 65 de camere, fiind prima construcţie din Cluj iluminată electric, chiar de către propria centrală electrică.
[[Imagine:Continental 4.jpg|thumb|100px|right|]] [[Imagine:Continental 4.jpg|thumb|100px|right|]]
După război, clădirea a funcţionat ca sediu al diferitor instituţii, precum Institutul Medico-Farmaceutic (actuala Universitate de Medicină şi Farmacie) sau al unui cămin de studenţi. Tot în această clădire şi-a avut sediul revista ''Gîndirea'', iar pe perioada războiului poliţia secretă a Germaniei, Gestapoul. După război, clădirea a funcţionat ca sediu al diferitor instituţii, precum Institutul Medico-Farmaceutic (actuala Universitate de Medicină şi Farmacie) sau al unui cămin de studenţi. Tot în această clădire şi-a avut sediul revista ''Gîndirea'', iar pe perioada războiului poliţia secretă a Germaniei, Gestapoul.

Versiunea curentă

Cuprins

[modifică] Istoricul clădirii

La intersecţia străzilor Universităţii şi Napoca, pe colţul sud-vestic al Pieţii Unirii, se află o altă clădire-monument a Clujului, 'Hotel Continental', cunoscută în perioada interbelică şi chiar după 1945 drept Hotelul sau Cafeneaua New York.

Construcţia, ridicată la sfîrşitul secolului al XIX-lea (a fost inaugurată în 1895), într-un stil eclectic (stil neobaroc cu elemente clasiciste), pe locul unui mic hotel cu un singur etaj, denumit Hotel Naţional (Nemzeti), îl are ca arhitect pe Pákey Lajos, arhitectul oficial al oraşului. În trecut, edificiul găzduia un hotel, un restaurant şi o cafenea, fiind centrul vieţii literare şi artistice a Clujului. Capacitatea hotelului era de 110 locuri, în 65 de camere, fiind prima construcţie din Cluj iluminată electric, chiar de către propria centrală electrică.

După război, clădirea a funcţionat ca sediu al diferitor instituţii, precum Institutul Medico-Farmaceutic (actuala Universitate de Medicină şi Farmacie) sau al unui cămin de studenţi. Tot în această clădire şi-a avut sediul revista Gîndirea, iar pe perioada războiului poliţia secretă a Germaniei, Gestapoul.

După 1960, a redevenit hotel, sub numele de Continental. În timpul revoluţiei din decembrie 1989, în intersecţia din faţa Hotelului Continental au fost împuşcaţi mai mulţi demonstranţi, care protestau împotriva regimului lui Nicolae Ceauşescu.

După 1990, construcţia a intrat într-un proces continuu de degradare fizică, hotelul fiind închis. Poziţia centrală şi frumuseţea arhitecturală au stârnit ambiţiile unor oameni de afaceri autohtoni, astfel că în 2005 clădirea este cumpărată de către Dorel Tămaş, prin intermediul firmei ,,Ardeleana” din Alba Iulia, cu scopul de a-l transforma în Mall. Deşi proiectul a eşuat, un alt întreprinzător clujean, Ioan Bene, a cumpărat clădirea cu 5 milioane de euro, în lipsa manifestării dreptului de preempţiune al Primăriei Cluj-Napoca.

[modifică] Bibliografie

  1. Povestea „oraşului-comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale/Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.78. ISBN 973-9279-74-0
  2. Clujul văzut şi nevăzut. Ghid istorico-turistic/Bogosavlievici, Vladimir-Alexandru, Zmicală, Laura.-Cluj-Napoca: Editura MEGA, 2014, p.26-27. ISBN 978-606-543-500-1
  3. Cluj-Napoca, Ghid turistic, istoric, cultural / György Gaal.- Cluj-Napoca: Editura Tortoma-Asociaţia Kolozsvar Társaság, 2014, p.50-52. ISBN 978-973-8995-17-8.
  4. Clujul de altădată / Chiş, Ancuţa-Lăcrămioara, Ucu, Bodiceanu.-Cluj-Napoca: Editura Dokia, 2014, planşa 142. ISBN 978-606-8492-35-3.
  5. Cluj-Napoca. Imaginile unei capitale europene / Pop Diana.- Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă, 2015, p.51. ISBN 978-606-17-0698-3.