De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Reînființarea Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu sediul la Cluj
Realizarea unirii Transilvaniei cu Regatul României, la 1 decembrie 1918, a deschis, perspectiva reînființării unei eparhii ortodoxe românești cu sediul la Cluj, în amintirea și în baza tradiției episcopale a Vadului și Feleacului și a legăturilor lor cu Țările Române din perioada medievală. Acțiunile și eforturile îndelungate de obținere a unui scaun episcopal pentru Cluj și zona sa de iradiere spirituală românească au fost încununate de succes odată cu instaurarea unei administrații românești în întreaga Transilvanie, sub conducerea Consiliului Dirigent.
Printre inițiatorii importanți ai reînființării unei eparhii ortodoxe la Cluj s-a numărat și asesorul consistorial din 1919, Nicolae Ivan, care a prezentat o adresă în acest scop Consistoriului arhidiecezan de la Sibiu. În urma lucrărilor acestuia, s-a stabilit componența comisiei sinodale care urma să lucreze pentru noua episcopie de la Cluj și care trebuia să stabilească detaliile administrative în vederea punerii în aplicare a deciziilor de la Sibiu. Propunerile comisiei au ajuns în fața unui Sinod extraordinar la Sibiu, în data de 7/20 iulie 1919, fiind ales primul Consistoriu Eparhial pentru Cluj, care avea scopul de a întemeia Eparhia Clujului. Consilierul Nicolae Ivan a fost ales preşedinte al acestui Consistoriu. La sfârşitul întâlnirii Sinodului, Nicolae Ivan a prezentat delegaţilor prezenţi şi un hrisov ce confirma decizia de a se construi o catedrală în Cluj. S-a mai decis ca la 1 octombrie 1919, consistoriul clujean să preia în administrare independentă noua dieceză, din care urmau să facă parte 12 protopopiate: Abrud, Alba Iulia, Bistrița, Câmpeni, Cetatea de Piatră, Cluj, Dej, Lupșa, Târgu Mureș, Reghin, Turda, Unguraș.
În primul consistoriu al eparhiei Clujului au fost alese, pe lângă numeroși preoți protopopi cunoscuți, numeroase personalități culturale și științifice transilvănene, precum Onisifor Ghibu, Sextil Pușcariu, Nicolae Bogdan, Valer Moldovan și alții.
Hotărârea sinodului arhidiecezan a fost înaintată consitoriului mitropolitan, care a decis convocarea congresului național bisericesc, pentru clarificarea situației arondării orașului Alba Iulia, dorită atât de noua eparhie de la Cluj, dar și de cea de la Sibiu. Arondarea acesteia noii eparhii clujene, precum și parcurgerea altor momente organizatorice, întinse pe tot parcursul anului 1920, a adus problema reînființării eparhiei clujene în fața Parlamentului României. Astfel, în urma mai multor runde de dialog, cele mai multe purtate la Bucureşti, în 1921, Octavian Goga, ministrul cultelor, a prezentat în Parlament proiectul legii de reînfiinţare a Episcopiei Vadului, cu sediul la Cluj, proiect ce a fost aprobat de ambele corpuri legiuitoare, adăugându-se în titulatură, la intervenţia mitropolitului Primat, Elie Miron Cristea, şi ,,tradiţiunea mitropolitană de la Feleac”.
[modifică] Bibliografie
- Eparhia Vadului, Feleacului și Clujului la 90 de ani/ed.: Ștefan Iloaie, Bogdan Ivanov. - Cluj-Napoca: Renașterea, 2012, p. 63-80;
- https://basilica.ro/90-de-ani-de-la-reinfiintarea-eparhiei-ortodoxe-romane-a-vadului-feleacului-si-clujului-1921-2011/consultat la 13 oct. 2020
