De la Memorie şi cunoaştere locală

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la: Navigare, căutare

Ghizela (Talk | contribuţii)
(Pagină nouă: __TOC__ ==Date biografice== n. 1906 Cluj - d. 15 martie 1957, Tel Aviv. '''Avocat, ziarist, activist sionist evreu din Transilvania, organizator al ''trenului Kastner'' în timpul Hol...)
Diferenţa următoare →

Versiunea de la data 6 ianuarie 2022 11:09

Cuprins

Date biografice

n. 1906 Cluj - d. 15 martie 1957, Tel Aviv. Avocat, ziarist, activist sionist evreu din Transilvania, organizator al trenului Kastner în timpul Holocaustului.

Cunoscut până în 1941 ca și Kasztner Rezső, între 1941-1950 ca și Kastner Rudolf, iar din anii 1950, în Israel, ca și Ysrael Kastner, s-a născut într-o familie de comercianți evrei, fiind unul dintre cei trei copii ai acesteia. Mama lor a decis să fie educați în școli civile, punând accentul pe însușirea limbilor străine de către copiii ei. Astfel, la terminarea gimnaziului, Rezső stăpânea cinci limbi străine, maghiara, româna, franceza, germana, deținând cunoștințe temeinice de latină. A absolvit studii universare de drept.

Krastner a participat ca ziarist la mișcarea sionistă și s-a angajat la ziarul „Új kelet”, inițial ca reporter sportiv, după care s-a axat mai mult pe articole politice. În 1930, a devenit secretar al Partidului Evreiesc condus de avocatul Fischer József, cu a cărui fiică s-a căsătorit în anul 1934.

După izbucnirea războiului, Kastner a înființat la Cluj un centru de ajutorare, de salvare a evreilor din Austria, Polonia și Slovacia. După Dictatul de la Viena, cu interzicerea ziarului „Új kelet”, Krastner a plecat la Budapesta, unde a continuat activismul său, devenind unul dintre liderii sionismului din capitala Ungariei.

A condus de facto (ca vicepreședinte) mica organizație evreiască de asistență Va'ad HaEzrah Vehatzalah (Vaada) înființată în 1943, sau Comitetul de Ajutor și Salvare din Budapesta, în 1944, când Ungaria și Transilvania de Nord se aflau sub ocupație nazistă. În acest context, a jucat un rol important în ascunderea și îngrijirea refugiaților evrei străini și transmiterea de informații peste graniță. Mai întâi i-a ajutat pe evrei să fugă din Ungaria, din Europa nazistă, iar apoi, pe 19 martie 1944, după ocupația germană, a aranjat ca operațiunea de salvare să continue.

A fost unul din intermediarii dintre comunitatea evreiască din Ungaria și autoritățile naziste, participând la negocieri cu Adolf Eichmann, care răspundea de deportarea a 40.000 de evrei maghiari la Auschwitz. În urma acestora, germanii au trimis un tren de cale ferată nu la Auschwitz, ci în Elveția, în schimbul unei răscumpărări de 6 milioane și jumătate de pengő (4 milioane de mărci imperiale germane, sau 1 milion șase sute de mii de dolari). Lista predată germanilor, întocmită cu ajutorul lui Kastner, cuprindea numele a 388 de evrei din Cluj dintr-un total de 1684 persoane. Între pasageri s-au aflat 40 de rabini, ca Teitelbaum Joel, Glasner Akiba - șeful rabin ortodox în Cluj, cunoscuți sioniști ca Fischer József, Kahan Niszon, oameni de știință ca psihiatrul Szondi Lipót, artiști ca și cântărețul de operă Ernster Dezső, graficianul Irsai István, ziariști și scriitori precum Zsolt Béla sau Komlós Aladár, dar și oameni simpli, copii orfani, ca cei din grupul orfanilor polonezi, alți refugiați slovaci sau polonezi. Au fost 972 de femei și 712 bărbați, conform surselor germane și 252 copii.

„Trenul Kastner”, a plecat din gara Rákosrendező din Budapesta sâmbătă, 1 iulie 1944, și a părăsit țara în direcția Viena pe 4 iulie. Pasagerii au fost duși mai întâi într-un lagăr special de lângă Bergen-Belsen de unde, ulterior, au fost eliberați și transportați în două etape în Elveția. Kastner și-a numit acțiunea Arca lui Noe. Potrivit unor surse, Kastner a reușit să trimită încă în jur de 20.000 de evrei maghiari în diferite tabere de muncă din Austria, în loc de Auschwitz.

Pe parcursul tratativelor, în noiembrie 1944, Kastner a plecat în Elveția, de unde nici nu s-a mai întors la Budapesta. La începutul anului 1945, a plecat în Germania cu Kurt Becher, care primise bani și obiecte de valoare pentru salvarea oamenilor trenului. Himmler ordonase grăbirea distrugerii lagărelor pe fondul succeselor militare și a presiunii aliaților. După război, Becher a compărut la procesul de la Nürnberg ca și criminal de război, Kastner depunând mărturie în favoarea sa, lucru care nu a fost primit bine de evreii maghiari, mulți neprivind cu ochi buni tratativele sale cu Eichmann.

După război, Kastner a emigrat în Israel și a devenit un membru activ al Partidului Muncitoresc israelian. A candidat de două ori pentru Parlamentul israelian, dar fără succes. În 1952, a fost numit purtător de cuvânt al ministerului Comerțului și Industriei.

În 1953, Kastner a fost acuzat într-un ziar israelian de colaborare cu naziștii, de a fi realizat părtinitor selecția celor salvați cu trenul Kastner, că a grăbit prin acțiunile sale uciderea evreilor maghiari din lagăre, că a fost partener a lui Brecher în jefuirea evreilor avuți, că l-a ajutat pe acesta să scape de pedeapsa ce îl aștepta la procelul de la Nürnberg. Autoritățile statului, conform deciziei consilierului juridic al guvernului Haim Cohen - ulterior judecător la Curtea Supremă -, l-au dat în judecată pe autorul articolului, Malkiel Grünwald, sub acuzația de calomnie. Însă, mărturiile prezentate la proces s-au întors împotriva lui Kastner. La sfârșitul procesului, în formularea sentinței, judecătorul Binyamin Halevi a făcut afirmația că dr. Kastner și-ar fi „vândut sufletul diavolului”.

Verdictul a cutremurat opinia publică israeliană (Kastner era funcționar important și membru al partidului de guvernământ, partidul muncitoresc) și a cauzat o criză de guvern. Un tânăr militant de extremă dreaptă, Zeev Eckstein, cu alți doi atentatori, convinși de vinovăția lui Kastner, l-au împușcat la Tel Aviv, la 3-4 martie 1957, victima atentatului decedând la 15 martie 1957. Autorii atentatului au fost condamnați la închisoare pe viață, dar au fost eliberați prin amnistiere, după doi ani de detenție.

Kastner a fost reabilitat parțial în 1958, după ce în cadrul recursului, Curtea Supremă a Israelului a anulat două și cele mai grave din cele trei acuzații acceptate în sentința judecătorului Halevi din instanța inferioară. A treia acuzație, care a rămas neinfirmată, se referea la mărturia dată de Kastner la procesul de la Nürnberg în favoarea ofițerului SS Kurt Becher. Unele surse au atribuit această mărturie unor posibile considerente diplomatice, legate de interese ale serviciilor secrete evreiești și ale puterilor occidentale, care voiau să-și asigure o anumită cooperare cu Kurt Becher după război, pentru a profita de informațiile pe care acesta le deținea.

Povestea lui Kastner a fost ecranizată, inițial într-un film documentar maghiar, A Kasztner Vonat, în 2006, dar și într-un film documentar britanic Killing Kastner, realizat în 2006, în Regatul Unit al Marii Britanii.

După unii, un alt Oskar Schindler sau alt Raoul Wallenberg, după alții dimpotrivă, un trădător al evreilor, acțiunile lui Kastner împart și azi în tabere opuse opinia publică.

Bibliografie

  1. Personalități marcante ale evreimii clujene/Andrei Zador. – Cluj-Napoca, Mega, 2017, p. 43-44.
  2. Kasztner Rezső, la https://hu.wikipedia.org/wiki/Kasztner_Rezs%C5%91, accesat la 4 ian. 2022
  3. Mozzanatok Kasztner Rezső második világháború előtti életéből/Olosz Levente la https://erdelyikronika.net/2020/03/14/mozzanatok-kasztner-rezso-masodik-vilaghaboru-elotti-eletebol/, accesat la 4 ian. 2022.