De la Memorie şi cunoaştere locală
La pupitrul operei : amintiri/Jean Bobescu. – Bucureşti : Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R, 1964, 183 p.
Volumul este structurat în două părţi. Primul capitol al părţii întâi, prezintă amintiri legate de copilăria lui Jean Bobescu. Născut într-o familie de artişti, amintirile copilăriei sale sunt legate de trupa Bobescu. Viaţa trupei apare strâns legată de viaţa familiei, cum însuşi viitorul artist o mărturiseşte. În acest context, este conturată imaginea mamei, copilăria cu peregrinările trupei de operetă a lui Aron Bobescu, imaginea tatălui, primele roluri şi repertoriul trupei.
În capitolul al doilea sunt creionate portretele fraţilor, Emil şi Aurel, atraşi şi ei în munca trupei. Pregătirea lui Jean Bobescu se desfăşura prin preparatori, examenele finale le susţinea în oraşe diferite, el fiind cu totul cucerit de activitatea trupei. Primul care l-a iniţiat în muzică a fost pianistul Cervasio, un italian dispus să se ocupe de pregătirea sa muzicală., astfel încât, la 13 ani, ajunsese să cânte cu destul de multă uşurinţă la vioară, iar la 14 ani a făcut prima încercare în ceea ce priveşte dirijatul. După aceasta, tatăl său nici nu a mai angajat dirijori, noua îndeletinicire find preluată de micul dirijor. Capitolul se încheie cu turneul de la Odesa din 1904.
În al treilea capitol, îl regăsim pe Jean Bobescu student la Conservatorul din Iaşi, cu amintiri legate de acesta, de profesorii săi, Teodorini, Sofia Teodoreanu, Al Zirra, examenul de absolvire, cu amintiri despre Antonin Ciolan, despre cântăreţi şi actori renumiţi, dar şi despre întâlnirea cu Eduard Caudella.
Cel de-al patrulea capitol începe cu amintiri despre trupa “Liliputan”, al cărei membru devenise artistul, cu angajarea sa la şcoala de muzică din Craiova sub directoratul lui Grigorie Gabrielescu, rememorând impresii şi evenimente legate de acesta, oferind informaţii despre şcoală şi activitatea sa în cadrul acesteia. Sunt amintite aici şi concertele susţinute la Teatrul Naţional din Craiova, concertele şi turneele cu Camillo şi Elvira de Angelis, întâlnirea cu George Enescu.
Ultimul capitol al primei părţi al acestui volum memorialistic, face referiri la războiul din Balcani şi situaţia militară a lui Jean Bobescu. Bobescu povesteşte depre activitatea sa ca dirijor al companiei de operă Guriţă-Corfescu, despre turneul întreprins cu Aurel Bobescu şi Camilo de Angelis în Rusia, cooptarea sa în orchestra simfonică organizată de George Enescu, dar şi despre angajarea sa ca dirijor la Opera din Iaşi.
Partea a doua se deschide cu un capitol în care autorul rememorează încercările sale de a înfiinţa un ansamblu de operă la Chişinău, îşi aminteşte despre începuturile Operei la Bucureşti şi Cluj, de invitaţia care i-a fost adresată de a face parte din colectivul tinerei Opere din Cluj. În acest context sunt povestite evenimente şi impresii legate de primele spectacole de la Cluj şi personalităţi ca C. Pavel, Gh.Dima, Popovici-Bayreuth, Tiberiu Brediceanu.
Capitolul al şaptelea, autorul îl începe cu câteva consideraţii privind propriul stil dirijoral, urmat de amintiri privind colegi de la operă, Apostolescu, Lya Pop, Ana Rozsa şi nu în ultimul rând Traian Grozăvescu, dar şi Aca de Barbu. Este apoi rememorat momentul angajării sale ca profesor la Conservatorul din Cluj, şi în general, aspecte privind activitatea sa în cadrul acestei instituţii.
În capitolul al optulea, Jean Bobescu povesteşte despre spectacolele dirijate la Viena, la Volksoper (spectacole susţinute cu concursul altor trei români: Traian Grozăvescu, Viorica Ursuleac şi Jean Athanasiu), la Paris, la Opera Comică, la pupitrul orchestrei simfonice din Karlovy-Vary.
Capitolul al nouălea aminteşte spectacole susţine la opera din Cluj, cu un scurt bilanţ al primilor douăzeci de ani de existenţă ai acestei instituţii de cultură. Transferarea Operei din Cluj la Timişoara, a dislocat un colectiv în plină ascensiune artistică. Jean Bobescu pleacă la Bucureşti unde i se propusese postul de dirijor la Operă. La Cluj dirijase 63 de opere în 1271 de spectacole, 40 de concerte simfonice, 48 de concerte de muzică de cameră şi 314 spectacole în turneu.
Cel de-al zecelea capitol, rememorează o nouă etapă din cariera artistică a lui Jean Bobescu, ca dirijor al Operei din Bucureşti, reconstituind ambianţa, exprimând opinii despre orchestră, repertoriu, personalităţi între care Arta Florescu, Margareta Metaxa, Mihail Ştirbey, Maria Snejina, Mihail Arnăutu, Gheorghe Folescu, Aurel Costa-Duca.
Activitatea Teatrului de Operă şi Balet, în noua clădire în care s-a mutat după război, spectacole, invitaţi străini pe care i-a găzduit opera în această perioadă, sunt aspecte surprinse în capitolul al unsprezecelea.
Participarea la Festivalul de la Edinburgh, alte turnee în Polonia, Belgia, sunt rememorate în capitolul al doisprezecelea.
Ultimul capitol cuprinde consideraţii personale privind tehnica dirijatului, importanţa cunoaşterii unui instrument muzical, activitatea pedagogică la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, impresii privind foşti elevii de-ai săi.
