De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 6 iulie 2009 07:43 (modifică) Ica (Talk | contribuţii) (→Bibliografie) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea de la data 12 iulie 2009 12:58 (modifică) (anulează) Sorina (Talk | contribuţii) (→Legenda) Diferenţa următoare → |
||
| Linia 3: | Linia 3: | ||
| În trecut Clujul era numit '''“oraşul - comoară”''', datorită bogăţiilor adunate prin munca pricepută a meseriaşilor şi meşteşugarilor: croitori, blănari, aurari, căruţari, negustori,… | În trecut Clujul era numit '''“oraşul - comoară”''', datorită bogăţiilor adunate prin munca pricepută a meseriaşilor şi meşteşugarilor: croitori, blănari, aurari, căruţari, negustori,… | ||
| - | Sultanul turcilor credea însă că oraşul este o cetate construită în întregime din aur. Ajuns la porţile oraşului, l-a chemat la el pe primarul Clujului. Pe vremea aceea, primar al Clujul era '''judele Linczig János''', un om cinstit şi dârz. Bănuind ce doreşte sultanul de la el, Linczig le-a ordonat clujenilor ca după ce el va ieşi din oraş, ei să zidească poarta pe dinăuntru. La început, sultanul l-a ademenit cu promisiuni, ca să-l convingă să dea ordin să se deschidă porţile oraşului. La refuzul judelui, a trecut la ameninţări cu tortura. Linczig a cerut să | + | Sultanul turcilor credea însă că oraşul este o cetate construită în întregime din aur. Ajuns la porţile oraşului, l-a chemat la el pe primarul Clujului. Pe vremea aceea, primar al Clujul era '''judele Linczig János''', un om cinstit şi dârz. Bănuind ce doreşte sultanul de la el, Linczig le-a ordonat clujenilor ca după ce el va ieşi din oraş, ei să zidească poarta pe dinăuntru. La început, sultanul l-a ademenit cu promisiuni, ca să-l convingă să dea ordin să se deschidă porţile oraşului. La refuzul judelui, a trecut la ameninţări cu tortura. Linczig a cerut să i se permită să se întoarcă la poarta oraşului şi vorbească cu oştenii săi. |
| - | Turcii, bucuroşi, i-au îndeplinit dorinţa, dar odată ajunşi în faţa porţii, judele a strigat către oştenii aflaţi pe metereze | + | Turcii, bucuroşi, i-au îndeplinit dorinţa, dar odată ajunşi în faţa porţii, judele a strigat către oştenii aflaţi pe metereze că dacă cumva mai târziu le va cere să deschidă poarta oraşului să nu-l asculte, pentru că o va face frica torturii. Înfuriaţi, turcii erau cât pe ce să-l linşeze, dar sultanul i-a oprit pentru că şi-a dat seama că oraşul comoară nu va putea fi niciodată cucerit. |
| == Linczig János, personajul istoric == | == Linczig János, personajul istoric == | ||
Versiunea de la data 12 iulie 2009 12:58
Cuprins |
Legenda
În trecut Clujul era numit “oraşul - comoară”, datorită bogăţiilor adunate prin munca pricepută a meseriaşilor şi meşteşugarilor: croitori, blănari, aurari, căruţari, negustori,…
Sultanul turcilor credea însă că oraşul este o cetate construită în întregime din aur. Ajuns la porţile oraşului, l-a chemat la el pe primarul Clujului. Pe vremea aceea, primar al Clujul era judele Linczig János, un om cinstit şi dârz. Bănuind ce doreşte sultanul de la el, Linczig le-a ordonat clujenilor ca după ce el va ieşi din oraş, ei să zidească poarta pe dinăuntru. La început, sultanul l-a ademenit cu promisiuni, ca să-l convingă să dea ordin să se deschidă porţile oraşului. La refuzul judelui, a trecut la ameninţări cu tortura. Linczig a cerut să i se permită să se întoarcă la poarta oraşului şi vorbească cu oştenii săi.
Turcii, bucuroşi, i-au îndeplinit dorinţa, dar odată ajunşi în faţa porţii, judele a strigat către oştenii aflaţi pe metereze că dacă cumva mai târziu le va cere să deschidă poarta oraşului să nu-l asculte, pentru că o va face frica torturii. Înfuriaţi, turcii erau cât pe ce să-l linşeze, dar sultanul i-a oprit pentru că şi-a dat seama că oraşul comoară nu va putea fi niciodată cucerit.
Linczig János, personajul istoric
În cartea “Memorialişti clujeni : 1603-1720”, editată în 1990, apar şi însemnările lui Linczig János, blănar şi jude, unul dintre oameni de prim rang ai Clujului. Născut în 30 mai 1606, la Cluj, Linczig János a trăit până în 1679.
În însemnările sale, care cuprind perioada 1621-1673, Linczig vorbeşte despre evenimentele prin care a trecut el şi comunitatea în care era puternic implicat. În 1658 “Domnul şi-a îndreptat asupra noastră supărarea, aducând asupra ţării noastre duşmanul păgân nemilos: hanul tătarilor cu peste zeci de mii de tătari, paşa de la Silistra cu multe mii de turci şi cei doi voievozi din ţările româneşti cu mii de curteni”, povesteşte Linczig. Ca trimis al Clujului, el duce căpeteniei tătarilor şi sultanului daruri (pe care le enumeră detaliat), din partea oraşului, pentru a fi cruţaţi.
Cadru istoric
În această perioadă turcii au organizat o expediţie de pedepsire a principelului neascultător Gheorghe Rákóczi al II-lea, care pornise o campanie împotriva Poloniei. Lupta cu trupele lui Rákóczi va duce la mobilizarea unei armate turco-tătare care va asedia Clujul între 10-14 septembrie 1658.
Înfricaţi de acest asediu amenintãtor şi pustiitor, cetãtenii Clujului îl trimit pe primul senator al orasului Linczig János, pentru a trata cu asediatorii, acţiune ce i-a reuşit dupã plata unor despãgubiri de rãzboi, bani (38.000 de taleri) şi diferite lucruri preţioase.
Perioada dintre 1658-1661, aşa cum apare şi în Însemnările lui Linczig, a fost unul dintre cele mai triste episoade din istoria Clujului, oraşul fiind pustiit de trei ori şi distrus într-atât încât au fost nevoie de mulţi ani ca să-şi revină.
Bibliografie
- Lukács József, Povestea “oraşului-comoară” : scurtă istorie a Clujului şi a Monumentelor sale|Povestea “oraşului-comoară” : scurtă istorie a Clujului şi a monumentelor sale, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2005, ISBN 973-9279-74-0
- Pataki József, Bálint József. Kolozsvári emlékirók : 1603-1720, Kriterion, Bukarest, 1990
- Trif, Dan (coordonator), Cluj-Napoca : Locuri pentru minte şi inimă , Amprenta, Cluj-Napoca, 2007. – ISBN 978-973-555-522-1, p.30
