De la Memorie şi cunoaştere locală

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la: Navigare, căutare
Versiunea de la data 16 decembrie 2022 08:44 (modifică)
IoanT (Talk | contribuţii)
(Bibliografie)
← Diferenţa anterioară
Versiunea de la data 16 decembrie 2022 08:45 (modifică) (anulează)
IoanT (Talk | contribuţii)
(Bibliografie)
Diferenţa următoare →
Linia 23: Linia 23:
3.''Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului și de pretutindeni'', vol II (G-O) / Ion Văduva-Poenaru. – Editura Geneze, 2000, p. 301-303. ISBN 973-9099-29-7. 3.''Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului și de pretutindeni'', vol II (G-O) / Ion Văduva-Poenaru. – Editura Geneze, 2000, p. 301-303. ISBN 973-9099-29-7.
 +<br>
 +[[Categorie:Cluj]]
 +[[Categorie:Personalităţi locale]]

Versiunea de la data 16 decembrie 2022 08:45

Cuprins

Date biografice

Augustin Maior se naște la Reghin, în 21 aug. 1882 și moare la Cluj, la 3 oct. 1963. Crescând într-o familie de intelectuali, Augustin Maior face studii primare și secundare la Reghin, în limba germană, la Liceul Evanghelic, apoi urmează cursurile Liceului Piarist din Târgu Mureș și pe cele ale Liceului Catolic din Budapesta, remarcându-se în învățarea limbilor străine și demonstrând aptitudini deosebite în domeniul fizicii și matematicii. După obținerea diplomei de Bacalaureat, în 1900, Augustin Maior urmează Facultatea de Mecanică din Budapesta, iar după absolvire frecventează cursuri postuniversitare la universități germane, unde îi întâlnește pe marii profesori D. Hilbert, H. Minkowski, F. Klein, C. Runge, L. Prandtl.

Încă de la absolvire, Augustin Maior este angajat ca inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta, unde reușește să transmită simultan, pe o linie telefonică de 15 km, cinci semnale fără ca acestea să interfereze. În 1907, publică fundamentele teoretice ale telefoniei multiple în revista germană „Elektrotechnische Zeitschrift” și, în 1914, în articolul „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicat în revista “The Electrician”.

În paralel, Augustin Maior îndeplinește și funcții de delegat al Direcției Generale a Poștelor Maghiare la a doua Conferință Internațională a inginerilor PTT de la Paris din 1910, de membru în consiliul de administrație al Poștelor din Budapesta (1912), director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat (1919-1920). Chemat la universitatea din Cluj, în 1919, tânărul fizician român ocupă catedra de fizică teoretică și va fi director al Institutului de Fizică Teoretică și Aplicată din cadrul Facultății de Științe din Cluj. La București, Augustin Maior va fi membru în comitetul tehnic special de pe lângă Direcția Generală PTT din București (1921-1942). În plan didactic, va ocupa și funcția de decan al Facultății de Științe din Cluj între 1929 și 1930, apoi între 1945 și 1946.

Publicații

Principalele lucrări ale lui Augustin Maior sunt: Electricitate și magnetism (curs) 'Acustică și optică (curs) Asupra minumului energiei cinetice a unui corp în mișcare, Asupra radiației în câmp gravitațional Statistică cuantică Gravitația și variația lentă a unor constante fundamentale

Bibliografie

1.Personalități clujene (1800-2007) : dicționar ilustrat / Dan Fornade. – Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2007, p. 328. ISBN ISBN 973-35-0414-9.

2.Clujeni ai secolului 20: dicționar esențial. –Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2000, p. 186. ISBN 974-686-102-3.

3.Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului și de pretutindeni, vol II (G-O) / Ion Văduva-Poenaru. – Editura Geneze, 2000, p. 301-303. ISBN 973-9099-29-7.