De la Memorie şi cunoaştere locală

Revizia pentru 25 iulie 2016 10:57; Simona (Talk | contribuţii)
(dif) ←Versiunea anterioară | afişează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Date biografice

n. 15 iulie 1882, Bogata de Mureş/judeţul Mureş – d. 19 iulie 1966, Cluj-Napoca.

Medic igienist, profesor universitar. Creator al școlii moderne de igienă din țara noastră, primul profesor de igienă socială la Facultatea de Medicină din Cluj, director al Institutului de igienă și sănătate publică Cluj. A descoperit, izolat și utilizat terapeutic reticulina.

A absolvit școala primară și liceul la Mediaș. A urmat Facultatea de Medicină la Viena și Praga. Paralel a audiat cursuri la Facultatea de Filosofie, de Științe Naturale-Biologie și Drept. A obţinut titlul de Doctor în medicină la Praga în anul 1906, iar pe cel de Doctor docent, la Viena în anul 1915.

La început a lucrat ca medic militar la Secția dermatologie și boli venerice, apoi la Laboratorul central de bacteriologie al armatei austro-ungare (unde s-a specializat în igienă, epidemiologie și sănătate publică). Și-a desăvârșit specializarea la Institutul de medicină tropicală din Hamburg, Institutul Pasteur la Paris, apoi la Roma și Napoli. În iulie 1914 a fost mobilizat și numit șef igienist în armata austro-ungară.

În 15 decembrie 1918, a fost numit secretar general al Resortului Ocrotirilor Sociale din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu (1918-1920). Între anii 1919-1920 a organizat Serviciul Sanitar și de Ocrotire, din Ardeal.

A fost profesor de igienă şi medicină preventivă între anii 1919-1947 şi decan între anii 1924-1925, la Facultatea de Medicină din Cluj. A fost directorul Institutului de Igienă şi Igienă Socială din Cluj. În anul 1938 a fost numit, la recomandarea profesorului Dimitrie Gusti, directorul Regionalei Cluj a Institutului Social Român.

În activitatea științifică a fost preocupat de patologia șocului anafilactic, hipersensibilitate și alergie. În anul 1923 a izolat substanța numită Reticulina – M (Metschnikov), care s-a dovedit activă în combaterea stărilor de alergie. Lucrările sale însumează peste 630 articole, monografii, manuale și un Tratat de igienă și sănătate publică (1947).

În deceniul 1930-1940 Iuliu Moldovan a depus o intensă activitate în domeniul medicinii sociale, încercând implementarea principiilor medico-sociale promulgate în Legea sanitară la care el însuși a lucrat în anii 1928 și 1930 și care mai era cunoscută ca Legea Moldovan. A avut o activitate susţinută în educarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de igienă a populaţiei din Transilvania. A promovat, prin evenimentele organizate de el sau la care a luat parte, necesitatea practicării exerciţilor fizice, în vederea îmbunătăţirii sănătăţii şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor.

S-a aflat la conducerea Astrei în perioada 1932-1947, a Societăţii de Biologie din Cluj, a editat şi condus revista Buletin eugenic şi biopolitic (1927-1945). În cadrul Astrei a susţinut organizarea şi dezvoltarea Şoimilor Carpaţilor - secţia cultural-sportivă a asociației. A făcut parte din Comitetul Central al Ligii Antirevizioniste Române, alături de Stelian Popescu, Dinu Brătianu, Silviu Dragomir, Octavian Goga şi alţii.

A fost membru al Comitetului Judeţean Cluj al Partidului Naţional-Ţărănesc. A fost deputat şi senator. A ocupat funcţiile de Inspector general sanitar central (1923-1924), Secretar general' şi Subsecretar de stat la Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (1928-1929).

Pensionat forțat în anul 1947, a fost arestat în 5/6 mai 1950, în lotul demnitarilor, şi a fost internat la Sighet fără a fi judecat pentru 24 luni. Ulterior a primit o pedeapsă majorată cu 60 luni. În timpul detenţiei a fost grav bolnav, dar a fost privat de tratament. Cu toate acestea, a supravieţuit şi a fost eliberat din penitenciar la 5 iulie 1955. Începând cu 7 martie 1957, Securitatea din Cluj a început urmărirea informativă asupra lui Iuliu Moldovan, pentru a vedea dacă desfăşoară activitate duşmănoasă. Deoarece suspiciunile nu s-au confirmat, supravegherea a încetat la 23 mai 1961

A fost membru corespondent al Academiei Române din anul 1920, fiind repus în drepturi în anul 1990. În acelaşi timp a avut calitatea de membru titular al Academiei de Medicină din Bucureşti şi al Societăţii de Biologie din Paris.

A fost decorat cu Meritul Sanitar cl. I și Steaua României în grad de ofițer.

[modifică] Opera (selectiv):

  • Principii generale pentru organizarea sănătăţii publice în România (1924)
  • Igiena naţiunii (1925)
  • Organizarea sanitară rurală în România (1940)
  • Biologia familiei şi etnobiologia (1942)
  • Tratat de sănătate publică (1947)

[modifică] Bibliografie:

  1. Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial . - Cluj-Napoca : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.211 ISBN 973-686-102-3
  2. Enciclopedia României. Cugetarea. - București : Saeculum I.O., Vestala, 1999, p. 563, ISBN 973-9399-03-7 și ISBN 973-9418-02-3
  3. Fornade, Dan. Personalităţi clujene. Dicţionar ilustrat (1800-2007). - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p.376-377, ISBN 978-973-133-101-0
  4. Iuliu Moldovan la http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iuliu_Moldovan, accesat la 8 iulie 2016.
  5. Marin Florea. Facultatea de Medicină, Școala Medicală Clujeană și Spitalele din Cluj (1500 – 1990). Scurt istoric. – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2004, p.113-116, ISBN 973-686-622-X
  6. Marin Florea. Vieți dedicate omului : Personalități medicale clujene (2). – Cluj-Napoca : Dacia, 1994, p.49-58. ISBN 973-35-0414-9