De la Memorie şi cunoaştere locală

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la: Navigare, căutare

Simona (Talk | contribuţii)
(Pagină nouă: ==Adrian Popescu== ===Date biografice=== Clujean prin naștere, dar revendicându-se, în anii maturității, și ca bucovinean, după tată Adrian Popescu s-a născut la 24 mai 1947...)
Diferenţa următoare →

Versiunea de la data 22 mai 2017 10:39

Adrian Popescu

Date biografice

Clujean prin naștere, dar revendicându-se, în anii maturității, și ca bucovinean, după tată Adrian Popescu s-a născut la 24 mai 1947. Deși tatăl său era medic, el n-a urmat o carieră medicală, ci s-a lăsat cuprins de pasiunea scrisului literar încă de pe băncile liceului, debutând cu versuri în „Făclia” în 1962. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, fiind unul dintre fondatorii marcanți ai revistei și grupării „Echinox”. După absolvirea facultăţii, lucrează ca redactor la revista "Steaua" din Cluj, publicând numeroase volume de versuri, unele de o valoare excepţională, motiv pentru care a și fost premiat, în repetate rânduri, de Uniunea Scriitorilor sau de Academia Română, fără ca aceasta să-i schimbe felul de a fi, modest şi generos, uneori de o umilinţă ironică.  În afara „Făcliei” și „Echinoxului”, Adrian Popescu a mai colaborat și cu alte reviste literare din țară, precum „Tribuna”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Viața Românească” și Convorbiri literare”. Devenit la maturitate un practicant catolic fervent, interesat de Roma și de alte centre ale spiritualității catolice, poetul și filologul clujean a fost la început atras de ideea descoperirii poeziei pure, atrăgându-și criticile lui Gheorghe Gricurcu, care, analizând cartea de debut a poetului -Umbria- constata că „Poezia nu mai e biografie sau confesiune, cât materie autonomă, decorativism superior”. Scrisul lui Adrian Popescu are, încă de la început, o identitate compactă, făcând imposibilă acţiunea influenţelor. Lexicul preferat este unul livresc, cu trecut poetic. Nu este vorba de arhaisme pur şi simplu, ci de cuvinte vechi, acceptate de multă vreme de convenţia poeziei.