De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 17 octombrie 2008 10:05 (modifică) Ica (Talk | contribuţii) (→Bibliografie) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea de la data 21 iulie 2016 09:34 (modifică) (anulează) Simona (Talk | contribuţii) Diferenţa următoare → |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| + | __TOC__ | ||
| + | == Istoricul clădirii == | ||
| + | |||
| Primele date despre '''Casa Sfatului''' datează din 1537 şi, probabil deja atunci, era un sediu important. În anul 1650 a fost reconstruită. Casa de epocă renascentistă nu a avut o faţadă atât de lată, dar conform mărturiilor vremii, era ornamentată cu blazoanele pictate ale celor şapte oraşe regale libere şi mai mult, cu 60 de inscripţii latine. În micul turn era un clopot, care era tras doar atunci când cineva era condamnat la moarte. | Primele date despre '''Casa Sfatului''' datează din 1537 şi, probabil deja atunci, era un sediu important. În anul 1650 a fost reconstruită. Casa de epocă renascentistă nu a avut o faţadă atât de lată, dar conform mărturiilor vremii, era ornamentată cu blazoanele pictate ale celor şapte oraşe regale libere şi mai mult, cu 60 de inscripţii latine. În micul turn era un clopot, care era tras doar atunci când cineva era condamnat la moarte. | ||
| [[Imagine:Primaria.jpg|thumb|150px|left|Primăria veche]] | [[Imagine:Primaria.jpg|thumb|150px|left|Primăria veche]] | ||
Versiunea de la data 21 iulie 2016 09:34
Cuprins |
Istoricul clădirii
Primele date despre Casa Sfatului datează din 1537 şi, probabil deja atunci, era un sediu important. În anul 1650 a fost reconstruită. Casa de epocă renascentistă nu a avut o faţadă atât de lată, dar conform mărturiilor vremii, era ornamentată cu blazoanele pictate ale celor şapte oraşe regale libere şi mai mult, cu 60 de inscripţii latine. În micul turn era un clopot, care era tras doar atunci când cineva era condamnat la moarte.
În anul 1775 clădirea a fost distrusă de un incendiu. Doar pereţii mai stăteau în picioare la 1798. Atunci s-a hotărât construirea unei Clădiri a Sfatului mai mare.
În anul 1841 a fost acceptat proiectul constructorului Kagerbauer Antal, apoi de asemenea, în urma unui concurs, proiectul mai tânărului Böhm János. Astfel a fost finalizată clădirea clasicistă cu faţadă cu balcon. Clădirea împodobită cu stema oraşului a fost inaugurată la 16 septembrie 1845. Poarta uriaşă cu trei intrări nu a fost folosită doar pentru acces în clădire ci şi ca trecere spre strada Kogălniceanu (Farkas utca).
În 1990 cele mai importante servicii ale Primăriei s-au mutat de aici, în clădirea din Piaţa Unirii
Bibliografie
- Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben/Gaal György .- Kolozsvár : Polis Könyvkiadó, 2007, p.46-48.
- Kolozsvári séták/Deák Árpád .- Kolozsvár : Stúdium Könyvkiadó, 2004, p.18.
