De la Memorie şi cunoaştere locală

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la: Navigare, căutare
Versiunea de la data 24 mai 2017 09:14 (modifică)
Ghizela (Talk | contribuţii)
(Date biografice)
← Diferenţa anterioară
Versiunea curentă (24 mai 2017 09:14) (modifică) (anulează)
Ghizela (Talk | contribuţii)
(Date biografice)
 
Linia 10: Linia 10:
După studiile efectuate la Budapesta (1869), a lucrat ca asistent internist la Institutul Medical de Chirurgie Cluj (1871-1872), ca asistent la Pesta, apoi în anul 1880 a ocupat prin concurs catedra de Medicină Internă la Universitatea din Cluj. A fost cel mai renumit profesor-medic al Universității din Cluj. Timp de treizeci de ani studenții au învățat de la el cum să îngrijească bolnavii. Din anii ’90 pacienții se înghesuiau să ajungă la el. A organizat secția care funcționa în condiții foarte modeste și s-a concentrat pe activitatea didactică și tratarea pacienților. De numele său se leagă redactarea primelor cursuri de medicină internă și peste 50 de studii. Chiar dacă nu a avut o activitate științifică remarcabilă, a creat școală în jurul său. În anii ’20-’30 medicii maghiari care funcționau în Transilvania, cu puține excepții, erau elevi ai lui Purjesz, care au reorganizat secția medicală a Societății Muzeului Ardelean, în care funcționase și Purjesz și ca președinte al acesteia între 1896-1897 și 1904-1911. Iuliu Hațieganu care fusese elev al său și care i-a apreciat în mod deosebit munca, mărturisea într-un interviu din 1926 că se considera continuator al vederilor medicale ale lui Purjesz și Jancsó. Renumele lui Purjesz a fost cultivat și răspândit de foștii săi elevi. După studiile efectuate la Budapesta (1869), a lucrat ca asistent internist la Institutul Medical de Chirurgie Cluj (1871-1872), ca asistent la Pesta, apoi în anul 1880 a ocupat prin concurs catedra de Medicină Internă la Universitatea din Cluj. A fost cel mai renumit profesor-medic al Universității din Cluj. Timp de treizeci de ani studenții au învățat de la el cum să îngrijească bolnavii. Din anii ’90 pacienții se înghesuiau să ajungă la el. A organizat secția care funcționa în condiții foarte modeste și s-a concentrat pe activitatea didactică și tratarea pacienților. De numele său se leagă redactarea primelor cursuri de medicină internă și peste 50 de studii. Chiar dacă nu a avut o activitate științifică remarcabilă, a creat școală în jurul său. În anii ’20-’30 medicii maghiari care funcționau în Transilvania, cu puține excepții, erau elevi ai lui Purjesz, care au reorganizat secția medicală a Societății Muzeului Ardelean, în care funcționase și Purjesz și ca președinte al acesteia între 1896-1897 și 1904-1911. Iuliu Hațieganu care fusese elev al său și care i-a apreciat în mod deosebit munca, mărturisea într-un interviu din 1926 că se considera continuator al vederilor medicale ale lui Purjesz și Jancsó. Renumele lui Purjesz a fost cultivat și răspândit de foștii săi elevi.
- În anul 1893 a fost comisar pentru holeră la Cluj, iar în anii +În anul 1893 a fost comisar pentru holeră la Cluj, iar în anii
1897-1899 sub îndrumarea sa s-a construit Clinica de Medicină Internă. La deschiderea acesteia a ținut discursul în care și-a sintetizat puctele de vedere:'' A klinikai tanításról, tekintettel a diagnosztikára''. S-a pensionat în anul 1911 și s-a mutat la Budapesta. 1897-1899 sub îndrumarea sa s-a construit Clinica de Medicină Internă. La deschiderea acesteia a ținut discursul în care și-a sintetizat puctele de vedere:'' A klinikai tanításról, tekintettel a diagnosztikára''. S-a pensionat în anul 1911 și s-a mutat la Budapesta.

Versiunea curentă

Cuprins

[modifică] Date biografice

n. ?.1846, Szentes (Ungaria) – d. 27.01.1918 Budapesta

Medic internist, profesor universitar, autor de cursuri universitare, director al Clinicii de Medicină Internă din Cluj

Purjesz Zsigmond provenea dintr-o familie de evrei. Și-a început studiile la Kecskemét, apoi s-a înscris la universitate, la medicină, la Budapesta.

După studiile efectuate la Budapesta (1869), a lucrat ca asistent internist la Institutul Medical de Chirurgie Cluj (1871-1872), ca asistent la Pesta, apoi în anul 1880 a ocupat prin concurs catedra de Medicină Internă la Universitatea din Cluj. A fost cel mai renumit profesor-medic al Universității din Cluj. Timp de treizeci de ani studenții au învățat de la el cum să îngrijească bolnavii. Din anii ’90 pacienții se înghesuiau să ajungă la el. A organizat secția care funcționa în condiții foarte modeste și s-a concentrat pe activitatea didactică și tratarea pacienților. De numele său se leagă redactarea primelor cursuri de medicină internă și peste 50 de studii. Chiar dacă nu a avut o activitate științifică remarcabilă, a creat școală în jurul său. În anii ’20-’30 medicii maghiari care funcționau în Transilvania, cu puține excepții, erau elevi ai lui Purjesz, care au reorganizat secția medicală a Societății Muzeului Ardelean, în care funcționase și Purjesz și ca președinte al acesteia între 1896-1897 și 1904-1911. Iuliu Hațieganu care fusese elev al său și care i-a apreciat în mod deosebit munca, mărturisea într-un interviu din 1926 că se considera continuator al vederilor medicale ale lui Purjesz și Jancsó. Renumele lui Purjesz a fost cultivat și răspândit de foștii săi elevi.

În anul 1893 a fost comisar pentru holeră la Cluj, iar în anii 1897-1899 sub îndrumarea sa s-a construit Clinica de Medicină Internă. La deschiderea acesteia a ținut discursul în care și-a sintetizat puctele de vedere: A klinikai tanításról, tekintettel a diagnosztikára. S-a pensionat în anul 1911 și s-a mutat la Budapesta.

După ce i s-a atribuit Ordinul Coroana de Fier cls. III-a (Vaskorona-rend) (1894), titlul de cetățean de onoare al Clujului, a primit și titlu nobiliar.

La 27 mai 1912, în curtea Clinicii a fost dezvelit bustul lui Purjesz, realizat din bronz de Vastagh György și care a rămas acolo până după război. În schimb el a pus bazele unei fundații de sprijinire a studenților săraci mediciniști.

După moarte a fost adus și înmormântat la Cluj în Cimitirul Central, unde a fost mutată parțial și statuia din curtea clinicii.

[modifică] Lucrări publicate

A kórisme megállapítására szükséges vizsgálati módszerek (1874); A különös kór- és gyógytan kézikönyve (1874); A belgyógyászat tankönyve (1885, ed. a II-a 1889, ed. a III-a 1894).

[modifică] Bibliografie

  1. Magyar orvoséletrajzi lexicon/Kapronczay Károly la http://www.tankonyvtar.hu/hu/tartalom/tkt/magyar-orvoseletrajzi/ch03s22.html, accesat la 4 aug. 2016
  2. Purjesz Zsigmond la https://hu.wikipedia.org/wiki/Purjesz_Zsigmond_(orvos,_1846%E2%80%931918), accesat la 4 aug. 2016
  3. Purjesz Zsigmond emlékezete/G.Gy. în Romániai magyar irodalmi lexikon: Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés IV. (N–R). Főszerk. Dávid Gyula. Bukarest: Kriterion; Kolozsvár:Erdélyi Múzeum-Egyesület. 2002. ISBN 9732606983, la http://lexikon.kriterion.ro/szavak/3631/, accesat la 4 aug. 2016
  4. Zsidó és zsidó származású tanárok a kolozsvári egyetem tanári karában/ Gaal György, la http://www.multesjovo.hu/en/aitdownloadablefiles/download/aitfile/aitfile_id/2373/, accesat la 4 aug. 2016