De la Memorie şi cunoaştere locală

Revizia pentru 26 iulie 2016 13:47; Simona (Talk | contribuţii)
(dif) ←Versiunea anterioară | afişează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Date biografice

n. 17 octombrie 1878, Petroşani/judeţul Hunedoara – d. 9 noiembrie 1947, Sibiu. Preot, scriitor, istoric.

A urmat studiile secundare la Gimnaziul evanghelic-luteran din Sebeș (1890-1893) și la Liceul ortodox Andrei Șaguna din Braşov (1893-1898), după care a studiat la Facultatea de Teologie la Sibiu (1898-1901) şi Facultatea de Litere la Budapesta (1901-1905) unde, între anii 1903-1904, a fost președintele Societății de Lectură Petru Maior. În anul 1902 s-a numărat printre cei 12 studenți români care au pus bazele revistei Luceafărul la Budapesta. Și-a susținut doctoratul în litere la Cluj, în anul 1910.

A fost preot la Vulcan (1907-1910) şi Sebeş (1910-1919). Odată cu înființarea eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului (1921), a devenit consilier eparhial. Protoiereu onorific (1922) și stavrofor (1930), Sebastian Stanca a jucat un rol important în viața Episcopiei ortodoxe din Cluj. Lui Sebastian Stanca i se datorează și înființarea Muzeului de Antichități Religioase, pe lângă centrul eparhial, format inițial din piesele și obiectele donate de el însuși.

A fost membru în Consiliul național bisericesc general și în cel mitropolitan, membru în Consiliul de administrație al Băncii Vatra din Cluj, președinte al despărțământului Cluj al Asociației Clerului Andrei Șaguna, președinte al Uniunii foștilor internați politici și membru al secției istorice a Astrei.

A fost redactor la publicațiile Poporul Român (Budapesta), Telegraful Român (Sibiu), Lupta (Budapesta), Renașterea (Cluj) și Glasul Ardealului. De asemenea, a colaborat la Revista teologică (Sibiu), Luceafărul (Budapesta), Țara noastră (Cluj), Națiunea (Cluj), Familia română (Cluj) etc. Distins cu premiul Academiei Române pentru lucrarea Trecutul istoric al Petroșanilor, Sebastian Stanca a fost autor a peste 70 de lucrări, multe rămase în manuscris.

Membru al Partidului Național Liberal din anul 1927, în anul 1933, a fost ales senator.

I s-au decernat numeroase distincții și decorații, între care Coroana României în grad de cavaler (19220 și Ordinul Ferdinand în grad de cavaler (1936).

[modifică] Opera:

Lucrări teologice și istorice:

  • Contribuţia preoţimii române din Ardeal la războiul pentru întregirea neamului (1916-1919) (1925)
  • Preoțimea și politica (1926)
  • Carmen Saeculare. Preoţimea română din Ardeal în slujba idealului naţional (1927)
  • Biserica ortodoxă din Sebeş (1928)
  • Episcopia ortodoxă română a Vadului Feleacului și Clujului, 1919-1929 (1930)
  • Mănăstirea de la Râpa Râmeţului (1936)
  • Viaţa şi activitatea Episcopului Vasile Moga. 1774-1845 (1939)

Lucrări literare:

  • Pribegii, Comedie din viaţa meseriaşilor, în două acte. Localizare după I. Nestroy (1910)
  • Bucătăreasa. Comedie într-un act. Prelucrare după Teodor Abt (1911)
  • Lazar diacul. 0 întâmplare adevărată (1923)
  • Fiul cantonierului şi alte novele (1925)
  • Greva şi alte poveştiri (1926)
  • Sergentul. Episod din luptele de lângă Jiu în pasul Surduc la începutul lui septembrie 1916. Dramă într-un act... Prelucrată după lucrarea lui I Koener, Ioseph Heyderich (1926)
  • Lege nouă. Comedie într-un act (1933)
  • Apis şi Este, traducere după Bruno Brehm (1942)

[modifică] Bibliografie:

  1. Ciupea, Ioan, Țârău, Virgiliu. Liberali clujeni. Destine în marea istorie : Medalioane, vol.2. – Cluj-Napoca : Editura Mega, 2007, p.388-390. ISBN 978-973-1868-18-9
  2. Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.300. ISBN 973-686-102-3
  3. Enciclopedia României : Cugetarea .- Bucureşti : Editura Saeculum I.O. şi Vestala, 1999, p.638. ISBN 973-9399-03-7 și ISBN 973-9418-02-3
  4. Sebastian Stanca la http://www.crestinortodox.ro/dictionarul-teologilor-romani/sebastian-stanca-84649.html, accesat la 11 iulie 2016.