De la Memorie şi cunoaştere locală

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la: Navigare, căutare
Versiunea de la data 4 noiembrie 2021 13:55 (modifică)
Ghizela (Talk | contribuţii)

← Diferenţa anterioară		 Versiunea de la data 22 martie 2022 09:50 (modifică) (anulează)
IoanT (Talk | contribuţii)
(→Istorie)
Diferenţa următoare →
Linia 3: Linia 3:
[[Imagine:Memo.jpg|thumb|100px|left|]]Cu toate că este o strădă scurtă în centrul orașului, strada '''Memorandumului''' este una dintre cele mai cunoscute și mai încărcate de istorie din municipiul Cluj-Napoca. Numele străzii a fost dat în perioada interbelică în amintirea procesului memorandiștilor români din 1894, desfășurat în fosta clădire Reduta, una dintre cele mai vechi clădiri ale Clujului, cu o istorie ce coboară până în secolul al XVI-lea. [[Imagine:Memo.jpg|thumb|100px|left|]]Cu toate că este o strădă scurtă în centrul orașului, strada '''Memorandumului''' este una dintre cele mai cunoscute și mai încărcate de istorie din municipiul Cluj-Napoca. Numele străzii a fost dat în perioada interbelică în amintirea procesului memorandiștilor români din 1894, desfășurat în fosta clădire Reduta, una dintre cele mai vechi clădiri ale Clujului, cu o istorie ce coboară până în secolul al XVI-lea.
-Istoria străzii, însă, este mai veche decât clădirea în care a avut loc procesul patrioților români la 1894. Astfel, în Evul Mediu, strada care pleca din colțul nord-vestic al '''Pieței Mari (actuala Piața Unirii)''' spre vest purta numele de '''Ulița Monostor ( Ulița Mănășturului)'''. În secolul al XVII-lea, când această stradă s-a extins dincolo de porțile orașului, partea din interior a străzii s-a numit '''Belső-Monostor (strada Mănășturului Interioară)''', iar cea din afara zidurilor cetății, strada '''Külső-Monostor (strada Mănășturului Exterioară)'''. După 1848, strada din interiorul orașului a fost numită strada '''Unió (Unirii)''', în cinstea unirii Transilvaniei cu Ungaria în timpul revoluției maghiare. După Primul Război Mondial, când administrația Clujului a fost românească, strada '''Unió''' a devenit strada '''Memorandumului''', denumire care a rezistat relativ puțin pentru că după instaurarea regimului comunist în România a intervenit o nouă redenumire a tuturor străzilor orașului, în acord cu noile realități politico-sociale. Ca urmare, strada '''Memorandumului''' primea un alt nume, foarte important pentru simbolistica comunistă: '''30 Decembrie'''. Abia după căderea regimului comunist, în decembrie 1989, numele acestei străzi, prin care trece jumătate din traficul de călători din Cluj-Napoca, aflându-se pe axa rutieră est-vest a orașului, va fi din nou strada '''Memorandumului''' sau, după cum o numesc clujenii frecvent, '''Memo'''. +Istoria străzii, însă, este mai veche decât clădirea în care a avut loc procesul patrioților români la 1894. Astfel, în Evul Mediu, strada care pleca din colțul nord-vestic al [[Piaţa_Unirii|Pieței Mari]] (actuala Piața Unirii) spre vest purta numele de '''Ulița Monostor ( Ulița Mănășturului)'''. În secolul al XVII-lea, când această stradă s-a extins dincolo de porțile orașului, partea din interior a străzii s-a numit '''Belső-Monostor (strada Mănășturului Interioară)''', iar cea din afara zidurilor cetății, strada '''Külső-Monostor (strada Mănășturului Exterioară)'''. După 1848, strada din interiorul orașului a fost numită strada '''Unió (Unirii)''', în cinstea unirii Transilvaniei cu Ungaria în timpul revoluției maghiare. După Primul Război Mondial, când administrația Clujului a fost românească, strada '''Unió''' a devenit strada '''Memorandumului''', denumire care a rezistat relativ puțin pentru că după instaurarea regimului comunist în România a intervenit o nouă redenumire a tuturor străzilor orașului, în acord cu noile realități politico-sociale. Ca urmare, strada '''Memorandumului''' primea un alt nume, foarte important pentru simbolistica comunistă: '''30 Decembrie'''. Abia după căderea regimului comunist, în decembrie 1989, numele acestei străzi, prin care trece jumătate din traficul de călători din Cluj-Napoca, aflându-se pe axa rutieră est-vest a orașului, va fi din nou strada '''Memorandumului''' sau, după cum o numesc clujenii frecvent, '''Memo'''.
==Clădiri monument, instituții== ==Clădiri monument, instituții==

Versiunea de la data 22 martie 2022 09:50

Cuprins

Istorie

Cu toate că este o strădă scurtă în centrul orașului, strada Memorandumului este una dintre cele mai cunoscute și mai încărcate de istorie din municipiul Cluj-Napoca. Numele străzii a fost dat în perioada interbelică în amintirea procesului memorandiștilor români din 1894, desfășurat în fosta clădire Reduta, una dintre cele mai vechi clădiri ale Clujului, cu o istorie ce coboară până în secolul al XVI-lea.

Istoria străzii, însă, este mai veche decât clădirea în care a avut loc procesul patrioților români la 1894. Astfel, în Evul Mediu, strada care pleca din colțul nord-vestic al Pieței Mari (actuala Piața Unirii) spre vest purta numele de Ulița Monostor ( Ulița Mănășturului). În secolul al XVII-lea, când această stradă s-a extins dincolo de porțile orașului, partea din interior a străzii s-a numit Belső-Monostor (strada Mănășturului Interioară), iar cea din afara zidurilor cetății, strada Külső-Monostor (strada Mănășturului Exterioară). După 1848, strada din interiorul orașului a fost numită strada Unió (Unirii), în cinstea unirii Transilvaniei cu Ungaria în timpul revoluției maghiare. După Primul Război Mondial, când administrația Clujului a fost românească, strada Unió a devenit strada Memorandumului, denumire care a rezistat relativ puțin pentru că după instaurarea regimului comunist în România a intervenit o nouă redenumire a tuturor străzilor orașului, în acord cu noile realități politico-sociale. Ca urmare, strada Memorandumului primea un alt nume, foarte important pentru simbolistica comunistă: 30 Decembrie. Abia după căderea regimului comunist, în decembrie 1989, numele acestei străzi, prin care trece jumătate din traficul de călători din Cluj-Napoca, aflându-se pe axa rutieră est-vest a orașului, va fi din nou strada Memorandumului sau, după cum o numesc clujenii frecvent, Memo.

Clădiri monument, instituții

Fiind una dintre cele mai vechi și prestigioase străzi ale centrului istoric al orașului Cluj-Napoca, strada Memorandumului a atras încă de la început construcții importante pentru oraș și pentru locuitorii săi. În afara numeroaselor case particulare ale unora dintre cele mai mari familii aristocrate din Transilvania, pe strada Memorandumului de astăzi întâlnim vechea clădire a Redutei, un palat vechi, într-un stil combinat de baroc târziu și neoclasic, construit pe locul unui fost han al orașului din perioada medievală. La cumpăna secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, clădirea suferă mai multe transformări, fiind destinată ca sediu nou al Dietei Transilvaniei, dar și pentru diferite instituții locale de cultură. În perioada interbelică, în palatul Redutei a funcționat Cercul Militar, iar după 1955, clădirea a fost repartizată Muzeului Etnografic al Transilvaniei, destinație existentă și astăzi. O altă clădire impozantă, deși eclectică prin arhitectura sa, este cea a fostei Bănci Austro-Ungare, actualul sediu al Rectoratului Universității Tehnice din Cluj-Napoca, pe colțul străzii Memorandumului cu strada Emil Isac.

Bibliografie

  1. Călăuza Clujului/Francisc Orosz. - Cluj: Tipografia Concordia, 1933, p. 33.
  2. Cluj-Napoca. Ghid turistic, istoric, cultural / György Gaal.- Cluj-Napoca: Editura Tortoma-Asociaţia Kolozsvar Társaság, 2014, p. 101-109. ISBN 978-973-8995-17-8.
  3. Călăuza orașului Cluj / Petru Borteș. - Cluj: Tipografia Națională S.A. Cluj, s.a., p. 12.


Adus de la "http://www.bjc.ro/wiki/index.php/Strada_Memorandumului"