De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 23 decembrie 2013 12:42 (modifică) Ica (Talk | contribuţii) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea curentă (23 decembrie 2013 12:43) (modifică) (anulează) Ica (Talk | contribuţii) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| - | [[Imagine: | + | [[Imagine:Dorli Blaga.jpg|thumb|100px|left|]] |
| '''Tatăl meu, Lucian Blaga/Dorli Blaga'''. – Cluj-Napoca : Apostrof, 2004, 380 p. ISBN 973-9279-70-8 | '''Tatăl meu, Lucian Blaga/Dorli Blaga'''. – Cluj-Napoca : Apostrof, 2004, 380 p. ISBN 973-9279-70-8 | ||
Versiunea curentă
Tatăl meu, Lucian Blaga/Dorli Blaga. – Cluj-Napoca : Apostrof, 2004, 380 p. ISBN 973-9279-70-8
Prima parte a volumului, intitulată Naştere, are mai mult un caracter memorialistic. În capitolul Tatăl meu, Lucian Blaga, autoarea povesteşte, aşa cum însăşi subliniază, întâmplări, amintiri din copilărie, apoi de mai târziu, legate de memoria tatălui său, amintiri în care figura tatălui nu putea fi separată de a mamei, aşa cum viaţa lor nu putea fi separată. Dorli Blaga împărtăşeşte aspecte legate de educaţia primită în copilărie. Este surpinsă perioada refugiului, momente dificile trăite de Blaga în anii care au urmat.
Capitolul cuprinde şi un portret al lui Tudor Bugnaru, militant în ilegalitate şi profesor universitar de filosofie marxistă, care se doreşte şi o lămurire legată de acceptarea de către Blaga a căsătoriei sale cu cu fiica sa, Dorli Blaga. Capitolul Întunecarea. Ultimii ani de viaţă. Revenirea la lumină după 1961, acoperă ultimii 15 ani din viaţa lui Blaga, deci aproximativ 1947-1961. Este perioada în care Dorli Blaga a fost elevă în ultimele clase de liceu, apoi studentă la Cluj şi în final, la Bucureşti. În amintirile fiicei sunt rememorate momente din destinul profesional al tatălui, până în anul 1959, lucrări elaborate de Blaga în această perioadă, traduceri la care a lucrat. Începând din aprilie 1960, Dorli Blaga îşi notase într-un caiet principalele evenimente legate de ultimul an de viaţă al poetului, pe care le redă în continuare. Sunt cuprinşi aici şi câţiva ani după moartea poetului, cu referiri în principal la activitatea de editare postumă a operelor lui Blaga. Muzele... Tatălui meu este capitolul în care autoarea se opreşte asupra relaţiei lui Blaga cu soţia sa şi cu muzele, femeile care l-au inspirat pe acesta: Ana Rareş, d-na Daniello, „prietena poeziei” Domniţa, sau „antimuza” Octavia. În capitolele Prieteniile statornice. Regăsirea., Prieteniile. Călătorie cu copii, alături de prietenii care i-au fost cărţile şi călătorii, este conturată figura şi relaţia statornică cu Rolf Marti. O nouă călătorie în Elveţia, din anul 1984 este descrisă în capitolul Din nou în „tinda lui Dumnezeu”. Paginile intitulate Începutul sfârşitului. Schimbarea, rememoreză anii premergători anului 1989 şi evenimentele acestui an în viaţa şi percepţia autoarei. În continuare, volumul cuprinde Fragmente de jurnal....Este vorba despre redarea unui jurnal început în anii 1960-1961, cuprinzând în principal date legate de „reconsiderarea”, editarea, studiul operei postume şi antume a lui Lucian Blaga. Jurnalul merge până în anul 1968, cu câteva concluzii scrise în anul 1976 şi câteva însemnări de după 1989 cu foarte puţine însemnări personale.
Partea a doua a cărţii, Oprimarea, cuprinde două capitole. Primul, Tatăl meu supravegheat de Securitate, prezintă o serie de documente din „dosarele” întocmite de Securitate lui Lucian Blaga, documente comentate de fiica acestuia, în căutarea unor indicii care să clarifice modul în care s-au petrecut lucrurile. Al doilea capitol este intitulat Tudor Bugnariu sau trădarea prieteniilor în sistemele totalitare, care nu se referă la conţinutul dosarele de Securitate ale lui Tudor Bugnariu, din anii 1963-1966 şi 1975, ci încearcă să-i identifice pe agenţii care furnizau informaţiile Securităţii.
Partea a treia cuprinde Corespondenţă de familie comentată: 1920-1961, structurată pe decenii.
Addenda cuprinde sub titlul Familia mea, o incursiune în istoria familiei, cu caracter genealogic, menit să aducă o serie de informaţii despre familia părinţilor autoarei şi trei interviuri: Tata a murit ca scriitor interzis (interviu realizat de Marin Iancu), Cum să transmiţi adevărul tău altuia? (interviu realizat de Mircea vasilescu) şi Cornelia Blaga – o legendă (interviu realizat de Dra Pavel).
Volumul conţine fotografii alb-negru.
