De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

Date biografice

N. 17 mai 1908, Simeria, jud. Hunedoara – d. 3 iunie 1991, Cluj-Napoca. Compozitor, muzicolog, profesor român, membru corespondent (martie 1991) al Academiei Române. Liceele de Muzică din Cluj și Deva îi poartă numele.

Studii secundare la Liceul romano-catolic de băieţi din Alba Iulia, unde studiază pianul cu Elisa Rieszner, cunoscută atunci ca fiind o elevă a lui Franz Liszt. Studii superioare la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Cluj (1926-1932), Secțiile Pedagogică și Pian și Secția Compoziție, unde-i are ca profesori de armonie, contrapunct și compoziție pe Marțian Negrea și Ecaterina Fotino. Fiind remarcat și apreciat de Mitropolia greco-catolică din România, Sigismund Toduță primește o bursă de studiu la Academia Santa Cecilia din Roma și la Instituto Pontificio di Musica Sacra (1936-1938). Tot la Roma, Sigismund Toduță își susține teza de doctorat în muzică sacră ( nov. 1938).

Reîntors în România, Sigismund Toduță lucrează ca profesor de muzică la Seminarul „Sf. Vasile” din Blaj (1939-1942), apoi ca asistent-corepetitor la Conservatorul de Muzică din Cluj (1942-1944), Opera Română Cluj (1942-1944), secretar artistic în cadrul Filarmonicii Ardealului din Cluj (1945-1949). Din 1947, activitatea lui Sigismund Toduță se desfășoară mai ales în cadrul Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj, ca profesor de teoria muzicii, armonie, fugă, forme muzicale și compoziție (1946-1955), titular al catedrei de Compoziție (1955-1973), șef de catedră (1965-1973), rector (1962-1964) și profesor consultant (1973-1991). Timp de trei ani (1971-1974), a condus Filarmonica de Stat din Cluj.

Opera (selectiv)

Creație muzicală

  • Missa pentru cor mixt cu acompaniament de orgă (1937)
  • Psalm 97 pentru cor mixt, soliști și orchestră (1938-1939)
  • Variațiunile simfonice (1940)
  • Oratoriile pentru orchestră Miorița (1958)
  • Pe urmele lui Horea
  • Copiii cântă – Suită pentru cor de voci egale și orchestră de coarde, versuri de Ana Voileanu-Nicoară (1960)
  • Balada steagului - pentru soprană, cor mixt și orchestră, versuri de Victor Tulbure (1961)
  • Simfonia a IV-a (1963)
  • Passacaglia pentru pian (1963)
  • Cinci lieduri pe versuri de Eminescu
  • Opera Meșterul Manole (1947)

Muzică simfonică și de concert

  • Eglogă pentru orchestră mare (1933)
  • Trei schițe simfonice pentru orchestră mare (1936)
  • Concertul (nr. 1) pentru pian și orchestră (1943)
  • Divertisment pentru orchestră de coarde (1951)
  • Concertul nr. 1 pentru orchestră de coarde (1951)
  • Simfonia I (1954)
  • Simfonia a II-a în re minor, cu orgă, „În memoria lui George Enescu” (1955)
  • Simfonia a III-a „Ovidiu” (1957)
  • Uvertura festivă (1959)
  • Simfonia a V-a (1962/75)
  • mpe vechi pentru orchestră de coarde (1974)
  • Simfonietta „in antico stile” (1977)
  • Concertul nr. 4 pentru orchestră de coarde (1980)
  • Concert (nr. 2) pentru pian și orchestră (1986)
  • Concertul pentru oboi și orchestră de coarde (1989)

Publicații

  • Formele muzicale ale barocului în operele lui J.S.Bach
  • Creația pianistică a celei de-a doua școli vieneze
  • Muzicologia și specializarea postuniversitară

Bibliografie