De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 8 septembrie 2015 09:36 (modifică) Ica (Talk | contribuţii) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea curentă (8 septembrie 2015 09:36) (modifică) (anulează) Ica (Talk | contribuţii) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| - | [[Imagine: | + | [[Imagine:Un secol jumatate de.jpg|thumb|100px|left|]] |
| '''Un secol si jumatate de activitate muzeală la Cluj (1859-2009). Catalog aniversar'''/ coord. ''Ovidiu Muntean'', ''Carmen Ciongradi''.- Cluj-Napoca: Editura Mega , 2009, 194 p. ISBN 978–606–543–047-1 | '''Un secol si jumatate de activitate muzeală la Cluj (1859-2009). Catalog aniversar'''/ coord. ''Ovidiu Muntean'', ''Carmen Ciongradi''.- Cluj-Napoca: Editura Mega , 2009, 194 p. ISBN 978–606–543–047-1 | ||
Versiunea curentă
Un secol si jumatate de activitate muzeală la Cluj (1859-2009). Catalog aniversar/ coord. Ovidiu Muntean, Carmen Ciongradi.- Cluj-Napoca: Editura Mega , 2009, 194 p. ISBN 978–606–543–047-1
Catalogul a fost publicat pentru a marca 150 de ani de activitate muzeală la Cluj. Acesta se deschide cu Autorii fişelor de catalog şi cu o Introducere semnată de Melinda Mitu şi Daniela Comşa. În continuare, este prezentat un succint istoric al activităţii muzeale a actualului Muzeu Naţional de Istorie a Transilvaniei, care îşi are începuturile în anul 1859, când s-a constituit Asociaţia Muzeului Ardelean. Contele József Kemény şi Sámuel Kemény sunt cei care au oferit numeroase colecţii de cărţi şi documente. Este amintită de asemenea familia Esterházy, cea care a făcut prima donaţie către muzeu şi contele Mikó Imre, cel care a făcut demersurile pentru întemeierea unei asociaţii ştiinţifice.
Este semnalată îmbogăţirea tezaurului Muzeului Ardelean în urma săpăturilor arheologice în satele din apropierea Clujului, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Este menţionat Adolf Resch, colecţionar şi bijutier braşovean, de la care au fost achiziţionate colecţii de mare valoare artistică. După 1918, colecţia Muzeul Ardelean a intrat în administraţia statului român, iar din 1929 a primit numele de Muzeul de Antichităţi. Demersurile profesorilor Emil Haţieganu şi Emil Racoviţă au dus la construirea unei aripi noi a clădirii muzeului, înfătişarea actuală a acestuia datând din 1935. Muzeul a primit denumirea de Muzeul Naţional de Istorie, în 1994.
Catalogul este structurat în mai multe capitole care corespund colecţiilor muzeului: colecţia de preistorie, colecţia egipteană, colecţia de istorie dacică, colecţia de istorie romană, colecţia de istorie medievală, colecţia de istorie modernă, colecţia de istorie a farmaciei, colecţia de istorie contemporană, cabinetul numismatic. Este descrisă fiecare colecţie, prezentarea fiind însoţită de ilustraţii care sunt descrise în detaliu.
