5 nov. – Deschiderea cafenelei Kikaker

De la Memorie şi cunoaştere locală

Cafeneaua Kikaker. Amenajare. Servicii

La 5 noiembrie 1889, Kikaker Boldizsár a deschis în Piața Centrală a Clujului cafeneaua Europa, al cărei proprietar a fost timp de un deceniu. Toată lumea îi spunea însă cafeneaua Kikaker. Localul s-a aflat la parterul casei Rucska (azi clădirea Consulatului General Maghiar), în Piața Centrală, care a fost închiriat de Kikaker, o locație extrem de favorabilă afacerilor, care ea însăși creștea șansele de succes ale întreprinderii. Mai multe hoteluri și cafenele funcționau în piață, panorama urbană ce se dezvăluia de la ferestrele localurilor privirii clienților acestora, fiind una deosebită. Comerciant pragmatic, Kikaker a avut în vedere posibilitatea demolării construcțiilor din jurul Bisericii Sfântul Mihail, care a schimbat imaginea Pieței Centrale, fapt încununat de dezvelirea grupului statuar al lui Matia Corvin. Apoi, Kikaker și-a relocat afacerea, deschizând cafeneaua care îi purta de acum la propriu numele, Kikaker. Era situată la parterul palatelor Statusului Catolic, în Piața Unirii de azi, pe colț cu strada Iuliu Maniu, la acea vreme, Nagypiac/Mátyás király tér numărul 22 - Szentegyház utca, numărul 2. A fost amenajată de Thék Lingeliar, iar frescele au fost pictate de Erche, pictor maghiar revenit de la München. Cafeneaua aranjată strălucitor, cu oglinzi de argint, concura cu alte mari cafenele din lume. Din interiorul Kikaker se deschidea o perspectivă frumoasă asupra corso-ului din Piața Centrală, prin ferestre mari ce asigurau comunicarea vizuală cu exteriorul.

Prin Regulamentul de funcționare a cafenelelor din 1884, reînnoit în 1907, în aceste localuri se putea servi cafea, ceai, ciocolată, lapte, iaurt, smântână, frișcă, cafea cu gheață, înghețată, limonadă, siropuri, apă plată și minerală, prăjituri, mâncăruri reci și calde și anumite băuturi spirtoase. Toate se regăseau și la Kikaker, dar aici alcoolul se servea în cantități foarte mici și nu erau admise și servite persoanele în stare de ebrietate.

Kikaker Boldizsár proprietarul care a impus standardele afacerii

Kikaker Boldizsár a venit la Cluj de undeva din vestul Ungariei, de dincolo de Dunăre. A început în domeniu ca ospătar sărac și s-a îmbogățit, punând bazele propriei cafenele. 42 de ani, cu mici întreruperi, a fost proprietar de cafenea, după ce lucrase ca ospătar șef la unul din cele mai mari hoteluri din Cluj.

Kikaker Boldizsár a fost tipul proprietarului distins al unei cafenele cu o atmosferă rafinată. Cine nu își amintește de bătrânul Kikaker, de elegantul Kikaker, scria un ziar local, care își aducea de la Viena hainele și arăta mereu de parcă mergea la bal. A fost un proprietar de cafenea ciudat și interesant în același timp. Spunea că nu e necesar ca toată lumea să consume cafeaua sa, cât timp mai sunt și alte cafenele în oraș. Era distins, sever și oarecum neprietenos. Nenea Bodi nu a fost lingușitor și un proprietar de cafenea amabil, se scria în altă parte. [...] Stătea mereu la casă, lângă masa de bufet, avea un cuțit lung cu care tăia cașul, șunca. De acolo dirija personalul. Ținuta patronului stabilea oarecum exigențele privind ținuta clienților. Clienți și ospătari eleganți, rafinament: aici nu puteai nici măcar să te oprești cu pălăria pe cap, relata altă publicație. Cea mai elegantă apariție era desigur nenea Boldi, proprietarul, care s-a născut să fie lord și care azi ar trebui să joace golf la un castel. Despre cafeneaua lui Kikaker se spunea că scrumul nu se putea arunca pur și simplu pe podea, că doar dacă erai încălțat cu pantofi lustruiți puteai să intri în localul luminat de geamuri mari. Se mai povestea că, în 1917, în fața ofițerilor din trupele lui Mackensen, Kikaker a închis cafeneaua, pentru că acolo nu se putea intra decât cu pantofi strălucind de curățenie. Pe lângă păstrarea curățeniei se acorda o atenție specială comportamentului clienților: nu era voie să vorbești prea tare. În afară de curățenie și ordine, doar calitatea serviciilor se dovedea mai importantă. Era o cafenea liniștită, fără muzică. Kikaker nu suporta gălăgia. Chiar dacă clienții nu umblau pe vârfuri, în cafeneaua Kikaker se păstra liniștea, nu se vocifera. Această liniște l-a făcut popular, a fost secretul respectului câștigat în rândul clientelei fidele. În schimb, erau aici nenumărate ziare pe care, fără a întreba, oricine putea să le răsfoiască după preferințe.

Clientela

Cafeneaua Kikaker era frecventată de familii din lumea bună pentru a citi reviste ilustrate străine, dar și de cupluri noi care se arătau pentru prima dată în public. A avut oaspeți magnați, scriitori, artiști, ofițeri, gentry, clujeni și nu numai clujeni, oameni care se simțeau acasă în acest local.

În toamna anului 1918, Kikaker a vândut cafeneaua, care a trecut în proprietatea comerciantului Koronka Jenő.

Bibliografie

• Ghizela Cosma, Antreprenori și afaceri clujene de altădată. Medalioane biografice și schițe documentare, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2022, p. 133-138.