7 iul. - Predarea primelor blocuri din Cartierul Gheorgheni
Construcția cartierului
Construcția cartierului Gheorgheni a demarat în 1964 cu microraioanele I și II, finalizate în 1965. Acestea au fost proiectate după principiile urbanismului liber și au inclus pe lângă blocurile de locuințe, zone de agrement, centre comerciale, instituții publice. Toate acestea au fost distribuite echilibrat în cartier, în baza unor raze de deservire ierarhizate în raport cu diversele funcțiuni.
Cartierul Gheorgheni face parte din marile ansambluri peri-centrale și s-a născut pe un teren ocupat de locuințe semiurbane, pe parcele generoase cu grădini și livezi. Proiectul inițial, elaborat în 1964 de arhitecții Augustin Presecan, șef proiect, Vasile Mitrea și Aurelian Buzuloiu a avut în atenție doar microraioanele I și II. Acesta a câștigat mai multe premii și, mult timp, a fost un model național în construcția de cartiere rezidențiale. În 1969, cartierul a fost extins cu microraioanele III (proiectat de Augustin Presecan) și IV- Alverna (proiectat de arhitecta Domnica Litvin).
Cartierul păstrează și astăzi identitatea conceptului inițial datorită faptului că nu au fost făcute îndesiri în anii 1970, care să altereze principiile după care a fost proiectat. În proiectul inițial din 1964, în cele 2 microraioane au fost prevăzute 2 școli și 2 grădinițe–creșe, două puncte comerciale, un nucleu polivalent înglobând complexul Mercur și un dispensar. Unul din obiectivele proiectului din 1964 a fost buna accesibilitate în toate zonele din cartier, lucru urmărit prin proiectarea circulației auto în pieptene cu cea pietonală. După finalizarea construcțiilor, toate străzile, aleile și spațiile dintre blocuri au fost plantate masiv, astfel încât, acum, vegetația predomină la nivelul pietonal.
Predarea primelor locuințe
Construcția cartierului Gheorgheni a demarat, așa cum arătam, în septembrie 1964, cu microraioanele I și II, finalizate în 1965. În 7 iulie același an, a avut loc predarea primelor locuințe construite aici. Reprezentanți ai autorităților și diverselor instituții au vizitat noile ansambluri rezidențiale, fiind luate în evidență spațiile de locuit. Erau finalizate 5 clădiri de locuințe, două blocuri turn și 3 blocuri cu câte 4 etaje, cu un total de 240 de apartamente. Soluțiile oferite prezentau maniere noi de abordare: de la podea la tavan, totul era finisat, cu parchet de tip mozaic mărunt, în hol cu șape turnate cu mozaic, cu ferestre și uși vopsite în combinații de culori. Cămara se preda dotată cu rafturi. O reușită erau considerate băile, care nu creau impresia de aglomerare. Și pe exterior blocurile creau o impresie plăcută prin formă și colorit echilibrat. Se amenajau străzile, erau pregătite rondourile pentru flori.
Proiectul a fost apreciat nu numai grație funcționalității sale, dar și din punct de vedere estetic, în ansamblul său oferind o imagine unitară, cu o puternică identitate vizuală, care reflectă organizarea urbană socialistă a anilor ’60-’70.
Bibliografie
- Vasile Mitrea, Emanoil Tudose, Aurelian Buzuloiu, Eugeniu Panescu, Cluj-Napoca în proiecte. 50 de ani 1960-2010, Cluj-Napoca, Imprimeria Ardealul, 2011, p.173-174.
- A városnegyed születésnapja, în „Igazság”, Anul XXVI, nr. 159, 7 iulie 1965, p. 1.
